Ar putea un acord nuclear SUA-Arabia Saudită declanșa o cursă a înarmării în Orientul Mijlociu?
Experții se tem că Arabia Saudită și-ar putea folosi programul de energie nucleară civilă, susținut de SUA, pentru a-și dezvolta propriile bombe atomice.
Săptămâna trecută, mai multe raportări din presă au sugerat că Arabia Saudită era pe punctul de a încheia un „mega-acord” cu Statele Unite.
Expresii bombastice precum „mega-acord” sau „mare tranzacție” sunt utilizate deoarece acordul ar apropia SUA și Arabia Saudită în mod semnificativ, inclusiv printr-un pact de apărare mutuală și prin cooperare în domenii precum inteligența artificială și un program nuclear civil.
Un astfel de acord trebuia inițial să fie strâns legat de normalizarea relațiilor Arabiei Saudite cu Israel. Cu toate acestea, având în vedere insistența Arabiei Saudite că orice normalizare ar trebui să includă recunoașterea de către Israel a unui traseu către statalitatea palestiniană și faptul că Israelul este la fel de hotărât să nu dorească asta, normalizarea a fost pusă pe pauză.
În schimb, conform diverselor rapoarte publicate de Reuters, The New York Times, Financial Times din Marea Britanie și The Guardian începând cu începutul lui mai, „mega-acordul” dintre Arabia Saudită și SUA probabil va continua – doar fără Israel.
Detaliile exacte nu sunt cunoscute, dar orice acord probabil va implica cooperarea în privința ambițiilor îndelungate ale Arabiei Saudite pentru energie nucleară civilă, o modalitate pentru țară de a se diversifica de la petrol. Mulți analiști spun că acest aspect este printre cele mai susceptibile să se întâmple în cadrul unui „mega-acord” – și, de asemenea, printre cele mai controversate.
Controversele provin din faptul că saudiții sunt hotărâți să îmbogățească uraniul pe propriul lor teritoriu, a declarat Kelsey Davenport, director pentru politici de neproliferare la Asociația pentru Controlul Armelor din Washington, pentru DW.
Tehnologia utilizată pentru îmbogățirea uraniului produce combustibil pentru reactoarele nucleare civile, dar poate duce și la uraniu potrivit pentru arme nucleare.
„Arabia Saudită este categorică în privința acestui aspect,” a spus Kelsey. „Riyadh va renunța la un acord de cooperare nucleară cu Washington înainte de a renunța la îmbogățire.”
În septembrie anul trecut, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman a făcut titluri internaționale atunci când a spus că, dacă Iranul, rivalul regional al țării sale, reușește să obțină o bombă nucleară, atunci Arabia Saudită va avea nevoie și ea de una.
Senatorul american: Arabia Saudită „nu poate fi de încredere”
Pe măsură ce rapoartele despre un acord SUA-Arabia Saudită au început să apară la începutul lunii mai, senatorul american Edward Markey a scris președintelui Joe Biden.
„Mă tem că Arabia Saudită – o națiune cu un palmares teribil în ceea ce privește drepturile omului – nu poate fi de încredere să își folosească programul său de energie nucleară civilă doar în scopuri pașnice și va îmbogăți în schimb uraniul și va încerca să dezvolte arme nucleare,” a argumentat Markey, copreședinte al grupului său guvernamental pentru arme nucleare și control al armelor.
Pe lângă temerile că saudiții ar putea ajunge să dețină bombe nucleare, există și preocupări că simpla lor împuternicire în priv
ința îmbogățirii uraniului ar putea declanșa o cursă regională.
„Permițând Arabiei Saudite să dobândească astfel de capacități ar putea crea un precedent problemă la nivel internațional. S-ar putea să încurajeze alte țări din regiune, cum ar fi Egiptul sau Turcia, să urmeze căi similare de dobândire a capacităților nucleare, conducând la o cascada de proliferare într-un Orient Mijlociu deja volatil,” a scris Manuel Herrera, un cercetător concentrat pe neproliferarea nucleară la Istituto Affari Internazionali, un think tank italian, la sfârșitul anului trecut.
Herrera și alți experți speră că, în cazul în care un program de energie nucleară civilă în Arabia Saudită devine realitate, guvernul SUA va impune reguli stricte. Acestea ar putea include amânarea îmbogățirii uraniului în Arabia Saudită până mai târziu sau înființarea unei facilități de îmbogățire la care doar cetățenii americani au acces. Ar putea include, de asemenea, permisiunea pentru o instalație de conversie în Arabia Saudită pentru a transforma pulberea de uraniu rafinat în gaz, dar fără îmbogățirea uraniului.
Sau saudiții ar putea fi solicitați să respecte anumite condiții, inclusiv semnarea anumitor criterii de neproliferare în conformitate cu Secțiunea 123 a Legii privind energia atomică din 1954 a SUA și acordarea de inspecții suplimentare de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică, cu sediul la Viena.
„Până acum, știm că SUA încearcă să prezinte un acord foarte similar cu cel pe care l-au făcut cu Emiratele Arabe Unite în 2009, în care au aplicat Secțiunea 123,” a explicat Herrera pentru DW într-un interviu la începutul acestei săptămâni. Cu toate acestea, saudiții au spus anterior nu la aceasta.
Ce legătură are Israelul acum?
„Părerea generală a fost că diversele elemente [ale unui acord SUA-Arabia Saudită] ar fi reciproc întăritoare,” a scris Robert Einhorn, un cercetător senior la Brookings Institute din Washington, într-o prezentare din aprilie.
„De exemplu, normalizarea ar face cooperarea nucleară cu [Arabia Saudită] mai acceptabilă pentru Israel, iar o garanție de securitate a SUA și cooperarea nucleară ar face normalizarea mai acceptabilă pentru [Arabia Saudită].”
Dar acum, când Israelul nu este implicat, analiștii spun că „mega-acordul” ar putea fi o altă modalitate de a presa guvernul israelian. Aliații Israelului, inclusiv SUA, au împins liderii israelieni către o abordare diferită, mai atentă, în Gaza. Guvernul israelian a spus anterior că nu dorește ca saudiții să obțină vreo capacitate de îmbogățire a uraniului.
Licitație între SUA și China?
Cu toate acestea, există și alte motive la fel de importante pentru cooperarea nucleară SUA-Arabia Saudită. După cum a subliniat Davenport de la Asociația pentru Controlul Armelor, interesul Arabiei Saudite pentru energia nucleară precedă „aplecarea către o normalizare mai largă a relațiilor israeliano-saudite.”
„Și există și alte țări care au pus oferte pe masă,” a spus Herrera pentru DW, referindu-se la China.
Dacă un acord nuclear SUA-Arabia Saudită merge mai departe, acest lucru ar îndepărta orice influență chineză în acest domeniu. Dintr-o perspectivă comercială, ar rezulta și în contracte sănătoase pentru companiile americane.
Progresul recent al unui acord SUA-Arabia Saudită are, de asemenea, mult de-a face cu alegerile viitoare din SUA, a argumentat Davenport. „Administrația Biden vrea un acord înainte de alegerile prezidențiale.”
Alți experți au sugerat că o cooperare mai strânsă între Arabia Saudită și SUA ar putea însemna și că americanii au mai multă influență asupra deciziilor Arabiei Saudite privind prețurile petrolului. Guvernul SUA ar prefera, evident, ca acestea să rămână mai scăzute înainte de alegeri.
Dar un astfel de acord ar putea totuși să declanșeze o cursă nucleară de un fel sau altul în Orientul Mijlociu?
„Există un risc … dacă oferi unei părți acces la această tehnologie, atunci cursa va începe,” a fost de acord Herrera. Dar el crede că, cu suficiente reguli și monitorizare, riscurile ar putea fi minimizate.
Davenport nu este la fel de sigură. „Nu este inevitabil că va fi o cascada de proliferare în regiune, dar îmbogățirea saudită face acest lucru mai probabil.”
Și toate acestea sunt intensificate „de dezintegrarea unității puterilor mari în prevenirea proliferării și de stresul cu care se confruntă ordinea nucleară mai largă”, a concluzionat ea, referindu-se la amenințările crescânde de a folosi arme nucleare, cum ar fi în Ucraina, sau de a le lansa în spațiu cosmic.
