Companiile din China au făcut investiții semnificative în 31 de terminale portuare din Europa, inclusiv în porturile strategice Pireu și Zeebrugge, și dețin aproape 25% din portul Hamburg, alături de participații minoritare în alte mari porturi europene precum Rotterdam, Anvers, Las Palmas, Valencia, Bilbao, Stockholm, Barcelona, Gdynia, Le Havre sau Salonic.
Acest control extins al infrastructurii portuare de către Beijing ridică îngrijorări majore legate de securitatea națională a statelor europene, având în vedere că, conform unei legi din 2017, guvernul chinez are dreptul să intervină în operațiunile acestor porturi și să dicteze modul în care trebuie să fie gestionate.
Într-o expansiune strategică fără precedent, companiile chineze și-au consolidat prezența în infrastructura portuară europeană, având acum participații semnificative în 31 de terminale portuare de pe continent. Analizele recente arată că acest control asupra unor porturi de importanță crucială, precum Pireu (Grecia) și Zeebrugge (Belgia), dar și deținerile semnificative în porturi precum Hamburg, Rotterdam și Valencia, ridică îngrijorări serioase legate de securitatea națională a statelor membre ale Uniunii Europene.
Prezența maritimă a Chinei în UE a crescut în ultimul timp într-un ritm fără precedent, ca urmare a investițiilor în infrastructură portuară strategică, arată o analiză a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European.
Raportul avertizează că experiențele din anii anteriori ale unor țări de pe alte continente ar trebui să reprezinte o lecție privind colaborarea asimetrică promovată de China. Beijingul a lansat în 2013 inițiativa Maritime Silk Road Initiative și a reușit să facă progrese uriașe, devenind un competitor în creștere accelerată, reușind să obțină controlul pe termen lung al unor porturi din întreaga lume.
În ultimii 20 de ani, investitorii chinezi au dobândit pachete de acțiuni importante în 31 de porturi europene, făcând parte dintr-un portofoliu global de 96 de porturi pe care companiile chineze le controlează sau le operează în afaceri internaționale. Potrivit unui studiu realizat de Institutul Francez de Relații Internaționale (IFRI) și Comitetul franco-german pentru Relații Economice (CERFA), 29 dintre aceste porturi sunt operate exclusiv de China, evidențiind amploarea expansiunii.
Cele trei mari companii chineze – COSCO Shipping Ports, Hutchison Port Holdings și China Merchants Ports (CMP) – sunt principalii jucători în acest domeniu. COSCO, de exemplu, deține 100% din terminalele 1 și 2 din Pireu și 67% din întregul port. În Belgia, compania controlează 90% din portul Zeebrugge și a achiziționat recent o participație de 24,99% în portul Hamburg. În plus, COSCO are de asemenea participații în porturile Rotterdam, Anvers și Valencia.
China Merchants Ports, al șaselea operator mondial, controlează 49% din Terminal Link, având participații în porturi de renume, inclusiv Rotterdam și Anvers. Hutchison Port Holdings, al doilea cel mai mare operator portuar la nivel mondial, este prezent în porturile Rotterdam, Barcelona și Gdynia, printre altele.
Această expansiune chineză ridică probleme de securitate semnificative pentru Uniunea Europeană. În 2017, China a adoptat o lege care permite intervenția în operațiunile companiilor chineze de transport internațional, inclusiv în gestionarea porturilor străine. Aceasta înseamnă că Beijingul poate influența direct activitățile portuare europene, creând un risc potențial pentru securitatea economică și națională a statelor europene.
Mai mult, experții subliniază că preluarea porturilor europene de către companiile chineze nu doar că afectează fluxul comercial, dar poate constitui și un instrument de presiune geopolitică. Spre exemplu, în cazul achiziției pachetului de acțiuni din portul Hamburg, Cosco a amenințat cu redirecționarea mărfurilor către alte porturi deținute, demonstrând astfel potențialul de manipulare a pieței.
În plus, achizițiile chineze includ nu doar infrastructura portuară, dar și tehnologii și informații critice care pot influența securitatea internațională. Experții militari au avertizat că controlul chinez asupra porturilor europene le oferă oportunitatea de a culege informații sensibile despre transporturile și operațiunile din aceste facilități, cu posibile implicații pentru conflictele geopolitice și securitatea națională.
În concluzie, expansiunea chinezească în infrastructura portuară europeană ridică serioase semne de întrebare cu privire la securitatea națională și integritatea operațiunilor economice ale Uniunii Europene. În contextul acestei expansiuni, este esențial ca statele membre ale UE să evalueze și să implementeze măsuri adecvate pentru a proteja infrastructura critică și pentru a asigura o abordare echilibrată față de influența externă.
