Companiile europene de apărare se află într-un moment istoric de expansiune, cu perspective de creștere semnificativă a veniturilor în următorul deceniu.
Conform unui raport al firmei de cercetare financiară Rothschild & Co. Redburn, acestea ar putea să-și majoreze veniturile de la clienții europeni cu o medie anuală între 10,5% și 11,5%, pe măsură ce statele membre își asumă atingerea țintelor NATO pentru 2035.
Analiștii Olivier Brochet și Joe Orchard subliniază că cele mai rapide creșteri vor fi înregistrate în țările care au cheltuit sub nivelul recomandat în trecut, precum Germania, dar și în regiunile „aproape incomod” de Rusia, din perspectiva amenințării percepute.
Bugete militare în creștere și impact asupra comenzilor
Cheltuielile militare ale țărilor europene au atins un nivel record în 2024, de 343 miliarde de euro, și se estimează că vor ajunge la 381 miliarde de euro în 2025, conform Agenției Europene de Apărare. Această creștere a bugetelor a generat deja un „impact semnificativ” asupra portofoliilor de comenzi, care însă nu s-a reflectat încă pe deplin în rezultate financiare și profitabilitate.
Pe baza unor estimări, cheltuielile de 3,5% din PIB pentru apărare în 2035, dintre care 35%–40% vor fi alocate echipamentelor, ar putea duce investițiile europene în echipamente militare la între 1,2% și 1,4% din PIB – mai mult decât dublul nivelului actual. Astfel, Europa ar putea depăși semnificativ Statele Unite, care intenționează să mențină achizițiile militare la aproximativ 1% din PIB.
Veniturile industriei europene, perspective de triplu până în 2035
În prezent, companiile europene de apărare își onorează aproximativ 30% din portofoliul de comenzi, procent care va reveni treptat la nivelurile istorice odată cu extinderea capacităților de producție. Analiza Redburn, bazată pe 11 mari companii din Europa de Vest între 2013 și 2024, arată că achizițiile de apărare se transformă în comenzi industriale într-un an. Prin urmare, creșterea bugetelor din 2024–2025 s-ar putea materializa în comenzi efective în 2025–2026.
Portofoliul mediu de comenzi pentru aceste companii a crescut la echivalentul a 3,9 ani de vânzări în 2023–2024, față de trei ani în perioada 2013–2021. În 2024, aproximativ 65% din vânzările companiilor de apărare proveneau de pe piața europeană, cu Naval Group și Rheinmetall având o pondere mai mare, iar BAE Systems mai redusă.
Prioritățile de investiții și inovația tehnologică
Investițiile europene se vor concentra pe apărarea antiaeriană, armament terestru – inclusiv tancuri și artilerie –, capacități de lovitură în adâncime, dominație aeriană, drone și tehnologii antidronă, precum și domeniul naval și spațial.
Deși tehnologia dronelor este încă „departe de maturitate”, capacitățile de război antidronă au devenit la fel de importante ca dronele în sine. Experiența conflictului din Ucraina arată că dezvoltarea contramăsurilor durează aproximativ trei luni, ceea ce poate descuraja comenzile mari de drone dacă amenințarea percepută nu este imediată.
Strategii locale și parteneriate internaționale
Actorii locali beneficiază în mod disproporționat de creșterea cheltuielilor pentru apărare, statele preferând reinvestirea banilor contribuabililor în economiile proprii, fenomen vizibil în Germania și Europa de Est.
Vânzările combinate ale principalelor șase companii germane – Rheinmetall, KNDS, Hensoldt, TKMS, Diehl și Renk – au crescut cu 16% pe an între 2020–2024, iar cele șase companii est-europene – PGZ, CSG, Colt CZ, VMZ, Romarm și WB Group – cu 33%, inclusiv prin fuziuni și achiziții.
Parteneriatele și strategiile de M&A permit celor mai agile companii să captureze cote mai mari din bugetele militare în creștere. Exemplele relevante includ Rheinmetall și Leonardo, în timp ce Thales și BAE Systems își consolidează prezența locală. De asemenea, companiile americane colaborează cu europenii – Anduril cu Rheinmetall, Kratos cu Airbus, Lockheed Martin cu Rheinmetall și RTX cu MBDA – pentru a dezvolta drone și sisteme antiaeriene.
Riscuri și provocări
Sprijinul public pentru reînarmarea Europei nu poate fi considerat garantat, mai ales când presupune sacrificarea securității sociale. Alegerile viitoare ar putea testa determinarea alegătorilor, iar schimbările de regim pot influența planurile de investiții.
Un alt risc este presiunea asupra prețurilor în eventualitatea încheierii războiului Rusiei în Ucraina, ceea ce ar putea genera un surplus de produse testate pe câmpul de luptă, inclusiv drone și muniții, la prețuri scăzute. Grupurile diversificate, precum Thales și BAE Systems, și strategiile de diversificare ale Rheinmetall în rachete, sateliți și construcții navale, ar putea ajuta companiile să reziste presiunilor post-conflict.
Industria europeană de apărare se află, așadar, într-o perioadă de expansiune fără precedent, cu perspective de venituri triple până în 2035, dar și cu provocări legate de finanțare, geopolitică și inovare tehnologică.
