International
Nistrul și Prutul, afectate de seceta severă: Republica Moldova ia măsuri pentru conservarea rezervelor de apă
Republica Moldova se confruntă cu o presiune tot mai mare asupra resurselor de apă, pe fondul unui deficit hidrologic accentuat. Nivelul apei din lacul de acumulare Costești–Stânca a scăzut cu 1,28 metri într-o singură lună, iar debitul evacuat în râul Prut a fost redus la 14 metri cubi pe secundă, măsură destinată conservării rezervei disponibile
Situația readuce în prim-plan vulnerabilitatea infrastructurii și a economiei Republicii Moldova în fața secetei și necesitatea unor investiții consistente în managementul resurselor de apă.
Resursele de apă, sub presiune
Scăderea rapidă a nivelului lacului Costești–Stânca se produce într-un context hidrologic dificil pentru Republica Moldova. Lipsa precipitațiilor din ultimele luni a afectat alimentarea naturală a principalelor cursuri de apă, în timp ce temperaturile ridicate din perioada verii au amplificat presiunea asupra resurselor disponibile.
Potrivit specialiștilor citați în analiza situației, deficitul de precipitații s-a manifestat încă din primăvară și s-a accentuat pe parcursul verii. Fenomenul afectează atât teritoriul Republicii Moldova, cât și regiunile din Ucraina și zona Carpaților care contribuie la alimentarea bazinelor hidrografice ale Prutului și Nistrului.
În aceste condiții, reducerea debitului evacuat din acumularea Costești–Stânca la 14 metri cubi pe secundă reprezintă o măsură de conservare a rezervei de apă. Scăderea cu 1,28 metri a nivelului lacului într-un interval de numai o lună indică însă amploarea presiunii exercitate asupra sistemului hidrologic.
Prutul și Nistrul, în centrul problemei
Criza nu se limitează la o singură acumulare. Republica Moldova se confruntă cu niveluri foarte scăzute ale principalelor râuri, iar autoritățile au raportat în această perioadă cote hidrologice negative și au instituit stare de urgență în domeniul hidrologic.
Expertul în ecologie Vladimir Garaba atrage atenția că problema trebuie analizată la nivelul întregului bazin hidrografic. În opinia sa, lipsa precipitațiilor din nordul Republicii Moldova și din regiunile ucrainene ale Carpaților a redus alimentarea naturală a Nistrului și Prutului.
Garaba consideră necesară, pe termen scurt, intensificarea dialogului cu Ucraina privind gestionarea resurselor de apă ale Nistrului. Pe termen mediu, acesta propune evaluarea situației râurilor mici, verificarea iazurilor construite fără autorizație și refacerea cursurilor naturale de apă.
Expertul avertizează și asupra intervențiilor asupra albiilor și luncilor. Adâncirea artificială a albiilor și construirea unor canale în zonele inundabile pot accelera evacuarea apei și pot reduce capacitatea naturală a ecosistemelor de a reține resursele hidrice.
Apa potabilă trebuie să rămână prioritatea
În condițiile actuale, problema nu este doar una de mediu, ci și una de securitate economică și socială. Accesul populației la apă potabilă, necesarul agriculturii, funcționarea infrastructurii și activitățile industriale depind de existența unor rezerve de apă gestionate predictibil.
Elena Culighin, președinta Centrului Național de Mediu, susține că alimentarea populației cu apă potabilă trebuie să reprezinte prioritatea, fără ca măsurile adoptate să afecteze debitele necesare funcționării ecosistemelor.
Printre soluțiile propuse se numără modernizarea infrastructurii de apă, reducerea pierderilor din rețele, îmbunătățirea monitorizării hidrologice și utilizarea mai eficientă a apei în agricultură și industrie.
O atenție tot mai mare ar putea fi acordată și unor surse alternative, precum colectarea apei pluviale și reutilizarea apelor uzate epurate, acolo unde condițiile tehnice și de siguranță permit acest lucru.
Investițiile în infrastructura de apă devin o necesitate strategică
Pentru Republica Moldova, situația actuală evidențiază necesitatea trecerii de la intervenții punctuale în perioadele de secetă la o strategie pe termen lung privind securitatea apei.
Modernizarea infrastructurii de alimentare cu apă și canalizare, reducerea pierderilor, extinderea capacităților de stocare și dezvoltarea sistemelor de monitorizare pot deveni componente importante ale politicilor publice și ale viitoarelor programe de investiții.
Agricultura este unul dintre sectoarele care resimt direct deficitul hidrologic. În condițiile unor perioade mai lungi fără precipitații, eficiența utilizării apei și dezvoltarea unor sisteme moderne de irigații devin factori importanți pentru menținerea producției agricole și reducerea riscurilor economice.
În același timp, industria și localitățile depind de stabilitatea surselor de apă, ceea ce transformă managementul resurselor hidrice într-o componentă a rezilienței economice a țării.
Restaurarea ecosistemelor, parte a soluției
Pe lângă infrastructură, specialiștii atrag atenția asupra rolului ecosistemelor naturale în păstrarea apei. Restaurarea zonelor umede și a luncilor, protejarea vegetației riverane și împădurirea bazinelor hidrografice pot contribui la creșterea capacității naturale de retenție a apei.
Alecu Reniță, președintele Mișcării Ecologiste din Moldova, leagă situația actuală de efectele schimbărilor climatice și de diminuarea cantității de apă care ajunge din zona Carpaților în bazinele Nistrului și Prutului.
Potrivit acestuia, în bazinul de la Novodnestrovsk ajung în prezent între 15 și 18 metri cubi de apă pe secundă, în timp ce aproximativ 100 de metri cubi pe secundă erau considerați în mod tradițional un nivel caracteristic pentru Nistru în zona Naslavcea.
Reniță susține necesitatea unui program regional de împădurire și de protejare a zonelor umede și subliniază, în același timp, responsabilitatea comunităților și a cetățenilor în ceea ce privește protejarea râurilor și prevenirea poluării.
O problemă care depășește granițele Republicii Moldova
Evoluția nivelului apei din Costești–Stânca și situația Nistrului arată că securitatea hidrică a Republicii Moldova depinde într-o măsură importantă de evoluțiile din bazinele hidrografice transfrontaliere.
Prutul și Nistrul sunt sisteme naturale care traversează frontiere, iar gestionarea lor presupune cooperare între statele din regiune, schimb de date și coordonarea deciziilor privind utilizarea și conservarea resurselor.
În acest context, seceta severă poate deveni un factor care accelerează investițiile în infrastructură, tehnologii de economisire a apei și soluții de adaptare la schimbările climatice.
Pentru Republica Moldova, miza nu este doar conservarea rezervelor disponibile în această perioadă, ci construirea unui sistem capabil să facă față unor episoade de secetă mai frecvente și mai intense. Scăderea cu 1,28 metri a nivelului lacului Costești–Stânca într-o singură lună este, astfel, nu doar un indicator hidrologic, ci și un semnal privind necesitatea unor politici coerente și investiții pe termen lung în securitatea apei.








