România și Bulgaria au făcut alegeri diferite în stocarea energiei. Decalajul dintre cele două piețe ajunge la miliarde de euro

Bulgaria a direcționat prin PNRR sute de milioane de euro către baterii și a reușit să construiască rapid o capacitate de stocare de ordinul gigawaților

România a mizat mai puternic pe dezvoltarea producției regenerabile, în timp ce investițiile în stocare au avansat mai lent. În contextul crizei energetice provocate de scăderea debitelor Dunării, diferența de strategie începe să se reflecte direct în funcționarea pieței de energie.

România și Bulgaria au pornit în aceeași perioadă procesul de dezvoltare a capacităților de stocare a energiei și au avut acces la aceleași instrumente europene de finanțare. Rezultatele sunt însă considerabil diferite, iar evoluția celor două piețe oferă o perspectivă relevantă asupra modului în care investițiile în regenerabile trebuie corelate cu infrastructura de stocare.

În România, expansiunea accelerată a capacităților fotovoltaice și eoliene a dus la o creștere semnificativă a producției regenerabile, însă dezvoltarea bateriilor nu a ținut același ritm. Bulgaria a ales să direcționeze o parte importantă a finanțărilor disponibile către stocare, ceea ce îi permite acum să valorifice energia produsă în perioadele cu surplus și să o introducă în sistem atunci când cererea crește.

Datele prezentate de Marian Dobrilă, CEO al TDP Partners, companie de consultanță specializată în proiecte energetice, indică un decalaj important între cele două țări.

Bulgaria a direcționat peste 600 de milioane de euro din PNRR către baterii

Bulgaria a alocat prin programul PNRR RESTORE aproximativ 603 milioane de euro pentru proiecte de stocare în baterii, finanțarea acoperind până la 50% din costurile eligibile.

Prin cofinanțarea privată, valoarea investițiilor în capacitățile de stocare a ajuns la aproximativ 1,2 miliarde de euro, iar estimările din piață indică un potențial total de până la 2 miliarde de euro, dacă sunt incluse și alte investiții private.

Potrivit datelor citate de Marian Dobrilă, Bulgaria dispune în prezent de aproximativ 8,6 GWh capacitate de stocare și 3,3 GW putere instalată, cu o durată medie de descărcare de aproape trei ore.

Strategia a fost diferită de cea adoptată de România: finanțarea a fost acordată direct proiectelor, fără mecanisme de licitație similare celor utilizate în România.

Rezultatul este că Bulgaria dispune astăzi de o capacitate importantă de a muta energia produsă în perioadele de surplus către intervalele în care sistemul are nevoie de ea.

România a investit mai mult în producție decât în stocare

România a înregistrat o creștere accelerată a capacităților regenerabile, ajungând la aproximativ 10 GW putere instalată în surse fotovoltaice și eoliene, potrivit informațiilor din materialul analizat.

Problema este că producția regenerabilă este dependentă de condițiile meteorologice și de momentul zilei. În cazul energiei solare, de exemplu, producția atinge nivelurile maxime în timpul zilei, exact atunci când cererea poate fi insuficientă pentru absorbția întregii cantități produse.

În aceste condiții, stocarea devine elementul care poate transforma energia regenerabilă dintr-o sursă intermitentă într-una mai flexibilă.

Situația este vizibilă în special în contextul actualei crize energetice regionale. În intervalele de zi cu producție solară ridicată, România poate avea un surplus de 1.500–2.000 MW, care este exportat.

Seara, însă, situația se inversează. Odată cu reducerea producției fotovoltaice și creșterea consumului, România ajunge să importe aproximativ 2.000 MW în orele de vârf, între 19:00 și 23:00.

O parte din energia importată provine inclusiv din Bulgaria, unde energia disponibilă în timpul zilei poate fi stocată și ulterior reintrodusă în sistem.

Doar aproximativ 200 de milioane de euro pentru stocarea din România

România a utilizat până acum două principale surse de finanțare pentru dezvoltarea bateriilor: PNRR și Fondul pentru Modernizare.

Prin PNRR, alocarea pentru stocare a fost de aproximativ 80 de milioane de euro. Estimările din piață indică faptul că ar putea fi accesate efectiv doar 50–60 de milioane de euro.

Din cele 11 proiecte aprobate, aproximativ 8–9 sunt estimate să fie implementate, ceea ce ar conduce la instalarea a circa 1 GWh de baterii.

Un al doilea instrument a fost Fondul pentru Modernizare, prin care au fost alocate 150 de milioane de euro pentru proiecte de stocare co-locate cu centrale fotovoltaice sau eoliene.

Contractarea acestor fonduri este aproape finalizată, însă implementarea proiectelor este într-un stadiu mai puțin avansat, ca urmare a întârzierilor în procesul de contractare.

Estimarea este că aceste investiții vor genera aproximativ 2 GWh de capacitate de stocare.

Astfel, România a mobilizat până acum aproximativ 200 de milioane de euro în granturi pentru stocare, de circa trei ori mai puțin decât suma alocată de Bulgaria numai prin PNRR.

Piața privată începe însă să accelereze

Diferența de finanțare publică nu înseamnă că piața românească de stocare a rămas blocată.

Dimpotrivă, în ultimele luni investițiile private au accelerat, susținute de rentabilitatea ridicată a bateriilor pe piața românească.

La finalul anului 2025, România avea aproape 600 MW de putere instalată în baterii de stocare.

Potrivit datelor Transelectrica prezentate în material, la 1 august 2026, capacitatea ajunsese la aproximativ 989 MW putere instalată și aproape 2.000 MWh capacitate de stocare.

Potențialul de dezvoltare este însă mult mai mare.

Datele ANRE indică 143 de proiecte de baterii aflate în stadii avansate de dezvoltare, cu o putere teoretică totală de aproximativ 9.147 MW. Dintre acestea, 36 de proiecte, însumând circa 2.050 MW, sunt estimate să intre în funcțiune în 2026.

România este una dintre cele mai profitabile piețe europene pentru baterii

Un factor important care poate accelera investițiile este rentabilitatea operațiunilor de stocare.

Un studiu recent al ENTSO-E plasează România pe locul al patrulea în Europa în ceea ce privește profitabilitatea bateriilor, cu un câștig estimat la aproximativ 792 de euro/MW/zi.

România este în aceeași categorie cu Ungaria, Bulgaria și Grecia, piețe caracterizate inclusiv de interconexiuni mai slabe cu sistemele energetice din vestul Europei.

Profitabilitatea ridicată creează astfel un stimulent pentru capitalul privat, chiar și în condițiile în care finanțarea publică a fost mai redusă decât în Bulgaria.

De ce este importantă diferența dintre MW și MWh

În analiza pieței de stocare, două valori trebuie diferențiate: puterea de injecție, exprimată în MW, și energia care poate fi stocată, exprimată în MWh.

O baterie de 1 MW poate avea, de exemplu, o capacitate de stocare de 4 MWh, ceea ce înseamnă că poate furniza acea putere timp de patru ore.

Potrivit lui Marian Dobrilă, România a atins deja pragul de 1 GW putere de injecție și se îndreaptă spre aproximativ 2 GW.

Dacă noile capacități vor avea o durată de stocare de cel puțin două ore, România s-ar putea apropia rapid de 4 GWh capacitate instalată.

Acest lucru este important pentru echilibrarea sistemului, deoarece bateriile nu sunt utilizate exclusiv pentru a furniza energie în orele de seară. Ele pot fi folosite și pentru servicii de echilibrare, inclusiv pentru compensarea unor variații bruște ale producției.

În ultimele seri, bateriile au ajuns să injecteze în sistem aproximativ 500–600 MW într-o singură oră, un nivel comparabil, ca putere instantanee, cu producția unui reactor nuclear, deși cele două tehnologii au roluri fundamental diferite în sistem.

Peste 12 GWh de proiecte în diferite stadii

Dincolo de capacitățile deja instalate, România are un portofoliu semnificativ de proiecte care ar putea intra în exploatare în următorii ani.

Contractele de racordare și avizele tehnice de racordare existente indică peste 12 GWh de capacitate de stocare în diferite stadii de dezvoltare.

Potrivit estimărilor TDP Partners, România ar putea ajunge la aproximativ 15 GWh capacitate de stocare în 2030.

În scenariul prezentat, puterea de injecție ar putea ajunge la aproximativ 6–7 GW, în timp ce durata de stocare ar crește treptat de la două ore către 2,5–3 ore.

Această evoluție ar schimba semnificativ modul în care sistemul energetic poate utiliza producția regenerabilă.

O nouă schemă de 150 de milioane de euro intră în linie dreaptă

Un nou impuls pentru piața românească ar urma să vină din schema de ajutor de stat în valoare de 150 de milioane de euro pentru instalații autonome de stocare în baterii.

Apelul de proiecte este programat să se deschidă la 1 septembrie 2026 și să se închidă la 30 octombrie 2026.

Noua schemă se diferențiază de cea anterioară prin faptul că finanțează exclusiv baterii stand-alone, conectate direct la rețelele de transport sau distribuție.

Fiecare proiect trebuie să aibă cel puțin 1 MW putere instalată și minimum două ore de stocare.

Ajutorul poate ajunge la 69.000 de euro/MWh, iar plafonul maxim pentru o companie este de 15 milioane de euro.

Selecția va fi realizată printr-o procedură competitivă, proiectele care solicită cea mai mică valoare a subvenției pe MWh urmând să primească punctajul cel mai mare.

Estimările din piață indică faptul că cei 150 de milioane de euro ar putea genera între 3 și 5 GWh de noi capacități de stocare.

Lecția Bulgariei: producția regenerabilă fără stocare amplifică dezechilibrele

Comparația dintre România și Bulgaria nu înseamnă că dezvoltarea capacităților regenerabile reprezintă o alegere greșită. Problema este sincronizarea dintre producție, rețele și stocare.

România a accelerat dezvoltarea producției fotovoltaice și eoliene, însă capacitățile de stocare au crescut mai lent. În consecință, în perioadele de producție solară ridicată apare surplusul, în timp ce în orele de vârf de consum sistemul trebuie să apeleze la importuri.

Bulgaria a făcut o alegere diferită, direcționând o parte importantă a fondurilor europene către baterii.

Criza energetică actuală, amplificată de scăderea dramatică a debitelor Dunării și de presiunea exercitată asupra producției hidro și nucleare, pune în evidență valoarea strategică a stocării.

Următorii ani pot schimba radical piața

România are însă șansa de a recupera rapid decalajul. Scăderea prețurilor bateriilor, rentabilitatea ridicată a operațiunilor de stocare și existența unui portofoliu consistent de proiecte private pot transforma această piață într-unul dintre cele mai dinamice segmente ale sectorului energetic.

Estimarea de aproximativ 3 GWh de capacitate nouă pe an, însoțită de circa 1,5 GW putere de injecție, ar putea permite României să ajungă la aproximativ 10 GWh în următorii doi ani și jumătate, iar ulterior la circa 15 GWh în 2030.

Pentru sistemul energetic românesc, miza nu este doar creșterea numărului de baterii, ci capacitatea de a transforma producția regenerabilă disponibilă în timpul zilei într-o resursă utilizabilă în orele de consum ridicat.

Într-o piață în care România produce tot mai multă energie regenerabilă, stocarea devine infrastructură strategică, nu doar o investiție privată. Diferența dintre energia disponibilă la prânz și energia necesară seara este, în esență, spațiul de piață pe care bateriile îl pot ocupa.