Centralele nucleare puse în funcțiune în anii ’70 și ’80 în fostele state comuniste din Europa de Est funcționează acum dincolo de perioada programată. Guvernele din regiune au obținut sprijinul politic necesar pentru construcția de noi reactoare, în timp ce se străduiesc să îndeplinească obiectivele UE privind expansiunea energiei verzi și renunțarea la gazele rusești ieftine. â
Aceste țări se confruntă cu dificultăți semnificative în ceea ce privește expertiza inginerească și finanțarea proiectelor lor ambitioase în domeniul energiei nucleare, conform oficialilor consultați de Bloomberg. În condițiile în care investitorii privați ezită să asume riscul de a construi singuri noi centrale nucleare, intervenția guvernelor devine crucială. De asemenea, subvențiile de la UE reprezintă un factor esențial, dar competiția pentru accesarea acestora va fi intensă.
„Finanţarea este de departe cel mai important aspect. Este în centrul deciziilor”, a spus Jan Horst Keppler, economist la Agenţia pentru Energie Atomică din cadrul OCDE, la o reuniune a directorilor de companii din energie din Europa de Est, care a avut loc în luna iunie la Praga.
Deşi este aproape sigur că subvenţiile guvernamentale pentru noi reactoare vor primi aprobarea UE, amploarea acestor subvenţii este una monumentală. Un exemplu este Polonia, ţară unde producţia de energie a fost mult timp dominantă de cărbune şi care acum vrea să construiască prima sa centrală nucleară. Guvernul de la Varşovia poartă în continuare negocieri cu privire la cum să finanţeze reactoarele furnizate de firma americană Westinghouse Electric Co. pentru prima centrală nucleară poloneză, ale căror costuri ar putea trece de 30 de miliarde de euro, echivalentul a 3,9% din PIB-ul Poloniei.
„Energia nucleară este diferită de alte surse de electricitate. Există o nevoie mare de implicarea statului”, spune Marcin Kaminski, manager de risc care ajută la construirea primelor reactoare nucleare din Polonia la Polskie Elektrownie Jadrowe.
Ţările din Europa de Est nu se aşteaptă să adopte, prea curând, decizii de investiţii cu privire la noile reactoare nucleare. Ele aşteaptă ca UE să aprobe ajutoarele de stat în cadrul următorului ciclu bugetar 2028-34, care este posibil să fie aprobat în luna iunie 2025. Planurile UE în domeniul energiei verzi includ şi energia nucleară.
Polonia ar putea avea în vedere un aşa-numit „Contract pentru Diferenţă (CfD)”, o formă de subvenţie de stat utilizată de grupul francez Electricite de France SA şi Guvernul britanic pentru proiectele lor.
România înfiinţează un vehicul investiţional special (SPV) şi are în vedere o combinaţie de obligaţiuni verzi, împrumuturi de stat şi contracte pentru diferenţă, a declarat Vasile Dascălu, director financiar la compania de stat Nuclearelectrica.
Între timp, Cehia va decide până la finele lunii august ce companie îi va furniza cel puţin un reactor nuclear. Adjunctul ministrului Economiei şi Comerţului, Tomas Ehler, declara la conferinţa care a avut loc în luna iunie că „nu există o ofertă competitivă de finanţare” şi cel mai probabil împrumuturile guvernamentale vor acoperi 90% din costuri.
În plus, proiectele nucleare din Europa sunt renumite pentru întârzierile apărute în faza de construcţie precum şi pentru umflarea costurilor. De exemplu, în Slovacia, construirea unui nou reactor la centrala de la Mochovce a fost întârziată cu un deceniu şi a costat de două ori mai mult decât suma de două miliarde de euro preconizată iniţial.
În acest moment, singurele noi reactoare nucleare care sunt construite în UE sunt unul în Slovacia şi unul în Ungaria, unde Rusia finanţează extinderea centralei de la Paks, un contract atribuit firmei ruseşti de stat Rosatom Corp., cel mai mare furnizor mondial de combustibil nuclear.
Însă Branislav Strycek, director general la cea mai mare companie de utilităţi din Slovacia, consideră că sunt şi alte probleme decât cele legate de bani. Există un lanţ de aprovizionare supus la presiuni precum şi o lipsă de experţi şi contractori. Un motiv este acela că programul Franţei de a construi noi reactoare va atrage o mare parte din resursele şi personalul european. „Ai putea să începi să construieşti dar apoi vei bate pasul pe loc”, spune Branislav Strycek.
