Fermierii bulgari își exprimă îngrijorarea despre această tendință, care a devenit din ce în ce mai evidentă pe parcursul campaniei de recoltare a culturii de floarea-soarelui
Această situație ridică întrebări cu privire la proveniența exactă a acestor cantități, iar unele voci sugerează că ar putea fi și produse provenite din Ucraina.
Camioane înmatriculate în România sunt observate în timp ce intră în Bulgaria cu semințe de floarea-soarelui sau cu produse derivate, precum uleiul sau chiar șrotul de floarea-soarelui.
Această situație a determinat fermierii bulgari să se întrebe dacă aceste cantități sunt din România sau din Ucraina. Indiferent de sursă, transporturile au impact asupra pieței, perturbând-o în timpul campaniei de recoltare.
În special, fermierii bulgari au menționat pe rețelele de socializare destinațiile principale ale acestor transporturi.
Acestea includ un sat din Pleven, orașul Popovo și, mai recent, Chirpan. Uleiul vrac este transportat prin camioane românești către localitățile Knezha și Popovo.
Fermierii din regiune afirmă că aceste transporturi descarcă marfa în zone apropiate, deoarece vehiculele cu care sunt efectuate transporturile operează cu o viteză remarcabilă – ele revin în trafic și sunt observate că își continuă drumul către România în aproximativ 3 ore de la descărcare.
Un factor important în această ecuație este prețul. Fermierii bulgari monitorizează bursa cerealelor și compară prețurile la semințele de floarea-soarelui în porturile Constanța și Varna/Burgas.
În prezent, semințele de floarea-soarelui DAP Constanța (Delivery-At-Place) au un preț de 415 dolari pe tonă (echivalentul a 380 euro/tonă), în timp ce la Burgas/Varna ele sunt la 412 euro pe tonă.
Această discrepanță face ca valorificarea producției în Bulgaria să fie mult mai rentabilă pentru fermierii români.
În plus, atractivitatea nu se rezumă doar la diferența de preț, ci și la faptul că accesul la piața bulgară rămâne liber, spre deosebire de portul Constanța, care este suprasaturat cu grâu importat din Ucraina.