UE rescrie regula „Fabricat în Europa”. Consiliul propune un nou sistem pentru accesul la achizițiile publice și schemele de sprijin

Uniunea Europeană pregătește o modificare importantă a viitoarei Legi privind Accelerarea Industriei (Industrial Accelerator Act – IAA), unul dintre principalele instrumente legislative prin care Bruxelles-ul încearcă să consolideze competitivitatea industriei europene și să reducă dependențele strategice față de furnizorii din afara Uniunii.

Potrivit celui mai recent compromis negociat în cadrul Consiliului Uniunii Europene, conceptul general de „Fabricat în Europa”, propus inițial de Comisia Europeană, ar urma să fie înlocuit cu un mecanism mai clar și mai bine fundamentat din punct de vedere juridic, bazat pe acordurile comerciale și pe accesul efectiv la piețele de achiziții publice.

Documentul, distribuit de președinția irlandeză a Consiliului UE și consultat de Politico, introduce o nouă categorie – „origine din țară parteneră” (partner origin) – care stabilește condițiile în care produsele provenite din state terțe pot beneficia de același tratament ca produsele fabricate în Uniunea Europeană.

De la un criteriu general la reguli bazate pe acorduri comerciale

Propunerea Consiliului schimbă fundamental filosofia inițială a Comisiei Europene.

În varianta prezentată în primăvară, toate statele care aveau acorduri comerciale relevante cu Uniunea puteau beneficia, în anumite condiții, de statutul echivalent cu produsele europene. Noua formulă introduce însă o analiză mult mai detaliată, în funcție de produs și de angajamentele asumate de UE.

Astfel, diferența se va face între:

• produsele acoperite de Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind Achizițiile Publice (GPA);
• produsele incluse în acordurile bilaterale de liber schimb sau în uniunile vamale încheiate de Uniunea Europeană.

Eligibilitatea nu va mai depinde exclusiv de existența unui acord comercial, ci de faptul că respectivul produs este inclus în angajamentele reciproce privind accesul la piețele de achiziții publice.

Această abordare limitează considerabil marja de interpretare pe care ar fi avut-o Comisia Europeană în aplicarea viitorului regulament.

Statele membre vor avea un rol mai important

Una dintre cele mai importante modificări vizează mecanismul prin care sunt desemnate țările beneficiare.

Consiliul propune utilizarea actelor de punere în aplicare, în locul actelor delegate prevăzute inițial de Comisie.

Această schimbare oferă statelor membre un rol formal în procesul decizional privind includerea sau excluderea unor țări terțe din categoria „origine din țară parteneră”.

Evaluarea va ține cont de mai mulți factori, printre care:

• existența unui tratament reciproc pentru produsele europene;
• riscurile privind dependențele strategice;
• securitatea lanțurilor de aprovizionare;
• interesele economice ale Uniunii Europene.

De ce a fost modificată propunerea Comisiei

Propunerea inițială a Comisiei Europene a generat rezerve în mai multe capitale europene.

Interpretarea largă a conceptului „Fabricat în Europa” ar fi putut permite accesul unui număr de până la 80 de state care au diferite tipuri de acorduri comerciale cu Uniunea Europeană.

Franța și alte state membre au considerat că o astfel de extindere ar diminua obiectivul principal al regulamentului, respectiv consolidarea producției europene.

Anterior, comisarul european pentru industrie, Stéphane Séjourné, declara că „clubul Fabricat în Europa” ar urma să cuprindă aproximativ 20 de state, semnificativ mai puține decât ar fi rezultat din interpretarea cea mai permisivă.

Cum va funcționa noul sistem

Aplicarea practică a noilor reguli va reveni Comisiei Europene.

Executivul european va trebui să mențină, prin platforma Access2Markets, liste actualizate pentru fiecare categorie de produse, indicând țările care beneficiază de statutul de „origine din țară parteneră”.

Autoritățile contractante vor putea utiliza aceste liste în procedurile de achiziții publice fără riscul de a încălca legislația europeană, chiar dacă baza de date conține ulterior informații care se dovedesc inexacte.

Scopul este reducerea incertitudinilor juridice și simplificarea aplicării regulamentului de către autoritățile naționale.

Reguli noi pentru industria siderurgică

Compromisul negociat în Consiliu aduce modificări și în ceea ce privește determinarea originii produselor din oțel.

Textul introduce principiul „melt and pour” („topire și turnare”), utilizat deja în alte reglementări comerciale internaționale.

Potrivit acestui criteriu, originea produselor din oțel va fi stabilită în funcție de locul în care metalul este efectiv topit și turnat, măsură destinată să limiteze practicile prin care produse fabricate în afara UE sunt reetichetate prin operațiuni minore desfășurate în alte state.

Modificarea aliniază IAA la cele mai recente măsuri europene privind importurile de oțel și la noile cote comerciale introduse în această vară.

Posibile întârzieri în aplicarea regulamentului

Consiliul păstrează pragurile obligatorii privind conținutul european pentru materiale precum:

• oțel;
• ciment;
• aluminiu.

Totuși, aplicarea acestora, programată inițial pentru anul 2029, ar putea fi amânată dacă specificațiile tehnice și actele necesare nu vor fi adoptate cu minimum șase luni înainte de termenul stabilit.

În același timp, o altă schimbare importantă privește zonele de accelerare industrială, care nu mai sunt prevăzute ca obligație pentru statele membre, ci devin o opțiune.

Aceste modificări arată că poziția Consiliului s-a îndepărtat considerabil de versiunea inițială prezentată de Comisia Europeană.

Urmează negocierile cu Parlamentul European

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a exprimat intenția ca Legea privind Accelerarea Industriei să fie adoptată până la sfârșitul acestui an.

Calendarul rămâne însă ambițios.

Propunerea legislativă a fost prezentată abia în luna martie, după mai multe amânări și revizuiri, iar Consiliul continuă să introducă modificări substanțiale. În paralel, Parlamentul European este așteptat să își definitiveze poziția abia în luna septembrie, ceea ce lasă un interval redus pentru negocierile finale dintre instituțiile europene.

În acest context, forma finală a regulamentului ar putea diferi semnificativ de propunerea inițială a Comisiei, însă direcția strategică rămâne aceeași: utilizarea politicilor industriale și a achizițiilor publice pentru consolidarea competitivității industriei europene și reducerea vulnerabilităților economice într-un context geopolitic tot mai complex.