O clădire monument istoric aflată în centrul municipiului Botoșani, pe strada Marchian nr. 7, continuă să se degradeze accelerat, în lipsa fondurilor necesare pentru reabilitare
Este vorba despre fosta clădire a Direcției de Sănătate Publică (DSP), cunoscută și sub numele de Casa Garabet-Ciolac, care a fost construită în anul 1850 de o familie de negustori armeni.
Investiție ratată de 1,7 milioane euro
În primăvara acestui an, DSP Botoșani a încercat să obțină o finanțare de 1,7 milioane de euro printr-un proiect transfrontalier cu Ucraina, pentru reabilitarea și punerea în valoare a acestui patrimoniu arhitectural. Cu toate acestea, proiectul a fost respins, autoritățile române primind un răspuns negativ pe motiv că „valoarea investiției nu a fost motivată corespunzător”, deși, potrivit directorului DSP Botoșani, Teodor Ferariu, toate detaliile erau prezentate clar în fila de buget și anexele proiectului.
„Mi-au dat același răspuns, că nu am motivat valoarea investiției, deși era foarte concret stabilită. Ministerul nu are bani să repare ditamai clădirea, așa că trebuie să căutăm o altă linie de finanțare”, a declarat Ferariu.
Contestația depusă de DSP nu a schimbat decizia, astfel că reabilitarea rămâne incertă.
Risc public și imagine afectată
Clădirea a fost abandonată de autorități începând cu anul 2012, iar de atunci s-a degradat constant. Tencuiala cade în mod frecvent, zidurile sunt fisurate profund, iar autoritățile au fost nevoite să monteze un gard de protecție și un avertisment: „Atenție, cade tencuiala”.
Acest imobil nu doar că pune în pericol trecătorii, dar contribuie și la deteriorarea imaginii urbane a zonei centrale din municipiul Botoșani, aflată în proximitatea Casei de Cultură a Sindicatelor. De peste un deceniu, problema clădirii trenează, iar lipsa unei soluții concrete scoate la iveală deficiențe în atragerea fondurilor europene și în gestionarea patrimoniului public.
Perspective economice și soluții posibile
În contextul în care fondurile de la bugetul de stat sunt insuficiente, singurele soluții viabile pentru salvarea clădirii rămân finanțările externe, fie din programe europene, fie prin parteneriate transfrontaliere, cu o mai atentă fundamentare a documentației tehnico-economice. În lipsa unei intervenții urgente, autoritățile riscă pierderea definitivă a unei clădiri de patrimoniu cu valoare istorică și turistică.
Un alt scenariu propus ar fi atragerea unei finanțări în parteneriat cu autorități locale sau județene ori chiar concesionarea imobilului către investitori interesați de valorificarea patrimoniului, sub condiția păstrării destinației culturale sau administrative.
Concluzie
Casa Garabet-Ciolac nu este doar o clădire veche aflată în ruină, ci un simbol al neputinței administrative de a proteja și valorifica patrimoniul. Într-un județ în care atragerea investițiilor rămâne o provocare majoră, lipsa unui plan coerent de finanțare pentru astfel de obiective poate însemna pierderea ireversibilă a unor repere istorice importante, cu efecte directe asupra imaginii orașului și a atractivității sale economice și culturale.
Autoritățile din Botoșani sunt, așadar, chemate să revină cu un nou proiect, mai bine fundamentat, pentru a transforma o ruină periculoasă într-un centru funcțional și valoros pentru comunitate.
