Achizițiile externe versus producția locală: provocările industriei românești de apărare

Ministerul Apărării Naționale (MApN) favorizează în prezent achizițiile externe de armament, în detrimentul stimulării producției locale, atrage atenția Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR)

Într-o conferință organizată la Banca Națională a României, acesta a explicat că lipsa răbdării pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare reduce nu doar securitatea strategică, ci și impactul economic al cheltuielilor militare asupra economiei românești.

„Nu prea cred în viitorul producției militare la noi, pentru că Departamentul de înzestrare din MApN, în general, este mai favorabil cumpărăturilor decât producției din țară. Dânșii nu au răbdarea ca să pună temelia la o producție autohtonă de material militar, de echipamente militare. Ei sunt mari cumpărători”, a declarat Daraban.

Achizițiile externe: cifre și pierderi economice

În ultimii ani, România a semnat contracte externe de peste 16 miliarde euro pentru înzestrarea armatei. Potrivit regulilor de offset aplicate în alte țări, 70% din valoarea acestor contracte ar fi trebuit să fie reinvestită în industria locală. În termeni practici, aceasta ar fi însemnat investiții de peste 10 miliarde euro în dezvoltarea producției interne.

Impactul pierdut asupra economiei poate fi cuantificat astfel:

• Locuri de muncă: aproximativ 15.000–20.000 posturi directe și indirecte în producție, logistică și servicii conexe.

• PIB industrial: creștere de 0,5–1% anual, datorită lanțului valoric creat de producția locală de echipamente militare.

• Cercetare și dezvoltare: stimularea investițiilor în inovare și tehnologie, cu efecte pe termen lung în industriile de înaltă tehnologie.

Exemplul VLAH: potențialul neexploatat al industriei românești

Un exemplu concret este blindatul 4×4 VLAH, dezvoltat împreună cu Uzina Automecanică Moreni. Proiectul a demonstrat capacitatea industriei locale de a produce vehicule militare competitive, cu potențial de export. Totuși, MApN a optat pentru contractul cu compania turcă Otokar, de aproape 1 miliard euro, pierzând astfel oportunitatea de a crea locuri de muncă și know-how în România.

Acest exemplu reflectă o problemă structurală: deciziile de achiziții militare nu prioritizează dezvoltarea industriei interne și pot submina investițiile pe termen lung.

Riscurile dependenței de armament extern

Experiența Ucrainei în conflictul actual evidențiază riscurile folosirii masive a armamentului străin. În primele luni ale războiului, sisteme de miliarde de dolari nu puteau fi utilizate complet din cauza lipsei muniției compatibile. În prezent, Ucraina produce 70% din armamentul folosit și investește în drone echipate cu inteligență artificială, soluții mai ieftine și mai sigure pentru militari.

România, importând echipamente din Coreea de Sud și Israel, riscă situații similare și creează confuzie în rândul aliaților NATO, în condițiile în care pe teritoriul său sunt dislocați militari francezi și avioane germane.

Achiziții externe versus dezvoltarea industriei locale

Achizițiile externe sunt uneori necesare, mai ales în domenii complexe precum aviația sau sistemele de apărare antiaeriană. Însă în alte sectoare – blindate, nave, vehicule tactice, drone – România poate dezvolta producția internă.

Avantajele investițiilor în producția locală:

• Crearea de locuri de muncă directe și indirecte în industriile conexe.

• Creșterea capacității tehnologice și a know-how-ului în domeniul militar.

• Efecte pozitive asupra bugetului statului prin taxe și impozite.

• Posibilități de export și consolidarea industriei românești pe piața internațională.

Concluzii și recomandări economice

Pentru a transforma cheltuielile militare într-un motor de creștere economică, România trebuie să implementeze o strategie coerentă care să combine:

1. Achizițiile externe necesare pentru tehnologiile complexe.

2. Stimularea producției interne prin offset, parteneriate public-private și finanțare strategică.

3. Crearea unui cadru legal și administrativ care să asigure predictibilitate și stabilitate investitorilor locali.

Astfel, nu doar că se consolidează securitatea națională, dar se maximizează și beneficiile economice ale investițiilor militare, transformând armata într-un vector real de dezvoltare industrială și tehnologică.