Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă va fi deconectată joi dimineață de la Sistemul Energetic Național

Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă va fi deconectată joi dimineață de la Sistemul Energetic Național, după ce scăderea accentuată a nivelului Dunării a făcut imposibilă menținerea în funcțiune a Unității 2

România pierde astfel aproximativ 680 MW de producție nucleară într-un moment în care consumul de energie este ridicat, iar autoritățile se bazează pe importuri, rezervele hidro și reducerea voluntară a consumului pentru echilibrarea sistemului.

Cernavodă pierde temporar întreaga producție nucleară

Procedura de deconectare a Unității 2 de la Cernavodă începe joi, la ora 7:00, iar în jurul orei 11:00 centrala nu va mai furniza energie în Sistemul Energetic Național.

Directorul centralei, Romeo Urjan, a explicat că reducerea puterii reactorului se va face gradual.

„Asta înseamnă că cei 680 de megawați pe care îi producem la ora 11:00 vor fi scoși din Sistemul Energetic Național”, a precizat acesta.

Decizia marchează o situație fără precedent în ultimii ani pentru sistemul energetic românesc: ambele unități de la Cernavodă vor fi indisponibile simultan, în condițiile în care centrala asigură, în mod obișnuit, aproximativ 20% din producția de energie electrică a României.

Unitatea 1 fusese deja oprită la sfârșitul lunii iulie, astfel că oprirea Unității 2 elimină temporar din producția internă întreaga capacitate nucleară disponibilă la Cernavodă.

România intră pe importuri și pe rezervele hidro

Cei aproximativ 680 MW care dispar din producția internă trebuie înlocuiți printr-o combinație de măsuri.

Secretarul general al Ministerului Energiei, Sorin Elisei, a indicat trei principale instrumente de echilibrare: utilizarea rezervelor din lacurile de acumulare, reducerea voluntară a consumului și creșterea capacității de import.

Potrivit acestuia, măsurile de reducere voluntară a consumului au ajuns la aproximativ 200–400 MW în perioadele de vârf, în timp ce România urmărește să utilizeze la maximum capacitatea de import, în special pe relația cu Bulgaria.

În același timp, producția eoliană poate contribui la compensarea deficitului în anumite intervale, însă aceasta depinde de condițiile meteorologice și nu poate constitui singură o soluție predictibilă pentru înlocuirea producției nucleare.

Situația pune astfel presiune suplimentară asupra pieței de energie într-o perioadă caracterizată deja prin temperaturi ridicate, consum crescut și producție hidro afectată de secetă.

Dunărea, factorul care a declanșat criza de la Cernavodă

Problema centrală este una hidrologică.

Nivelul și debitul Dunării au coborât până la valori care limitează posibilitatea centralei de a utiliza apa necesară pentru răcirea instalațiilor.

În ultimele zile, autoritățile au încercat să mențină în funcțiune Unitatea 2 prin intervenții asupra albiei Dunării. Au fost realizate lucrări pentru direcționarea unui volum mai mare de apă către zona de captare a centralei, inclusiv prin îndepărtarea unei stânci și scufundarea a patru barje.

Măsurile au permis prelungirea funcționării Unității 2, însă nu au oferit o soluție durabilă în condițiile în care prognozele hidrologice indică o nouă scădere a nivelului Dunării.

În acest context, oprirea centralei a devenit necesară din considerente de siguranță.

Când ar putea fi repornită centrala?

Unul dintre cele mai importante elemente ale situației actuale este lipsa unei date certe pentru repornirea Unității 2.

Potrivit estimărilor prezentate de autorități, în următoarele cel puțin zece zile nivelul Dunării ar putea continua să scadă, ceea ce face improbabilă reluarea imediată a producției nucleare.

După ce condițiile hidrologice vor permite repornirea, centrala va avea nevoie de aproximativ 24–48 de ore pentru a reveni la producția normală.

„Odată luată decizia, având nivelul corespunzător, 24–48 de ore, o zi, două, nu e o problemă, se repornește, avem procedurile, e o repornire normală”, a explicat Romeo Urjan.

Prin urmare, revenirea Cernavodă în sistem depinde în primul rând de evoluția nivelului Dunării și nu poate fi stabilită în acest moment printr-un calendar precis.

Autoritățile exclud, deocamdată, riscurile pentru populație

În pofida pierderii temporare a unei capacități importante de producție, reprezentanții Ministerului Energiei susțin că alimentarea consumatorilor casnici și funcționarea serviciilor esențiale nu sunt puse în pericol.

Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a afirmat că, în scenariul cel mai dificil, măsurile de reducere a consumului ar putea viza marii consumatori industriali.

Spitalele, instituțiile publice și celelalte servicii esențiale ar urma să fie protejate.

Mesajul autorităților este important și din perspectiva stabilității economice: o eventuală criză de aprovizionare nu ar trebui să se traducă într-o întrerupere generalizată a alimentării cu energie, însă presiunea asupra producției interne și necesitatea unor importuri mai mari pot avea efecte asupra costurilor și asupra echilibrului pieței.

O vulnerabilitate structurală a sistemului energetic

Situația de la Cernavodă scoate în evidență o problemă mai amplă a sistemului energetic românesc: dependența simultană de condițiile hidrologice, meteorologice și de capacitatea de import atunci când o mare unitate de producție devine indisponibilă.

În mod normal, energia nucleară reprezintă una dintre cele mai stabile componente ale mixului energetic național. Spre deosebire de producția eoliană sau fotovoltaică, aceasta nu depinde direct de condițiile meteorologice, iar centralele nucleare funcționează, în general, ca surse de bază.

În cazul Cernavodă, însă, producția nucleară este condiționată de disponibilitatea apei din Dunăre pentru sistemele de răcire. O perioadă hidrologică extremă transformă astfel un avantaj strategic într-o vulnerabilitate operațională.

Iar problema devine cu atât mai importantă cu cât România traversează o perioadă în care și producția hidro este afectată de debitele reduse ale principalelor cursuri de apă și de nivelurile scăzute ale lacurilor de acumulare.

Oprirea Cernavodă pune presiune pe strategia energetică a României

Premierul interimar Ilie Bolojan a criticat în ultimele zile modul în care România a ajuns într-o asemenea situație, vorbind despre o combinație de decizii greșite, schimbări succesive de politici și lipsă de eficiență în gestionarea sectorului energetic.

Dincolo de disputa politică, episodul Cernavodă arată că securitatea energetică nu poate fi construită exclusiv pe capacitățile existente.

România are nevoie de investiții în noi capacități de producție, în modernizarea rețelelor, în stocarea energiei și în consolidarea interconectărilor cu statele vecine. În același timp, dezvoltarea surselor regenerabile trebuie însoțită de capacități flexibile care să poată asigura energia atunci când producția eoliană sau solară este redusă.

Un semnal pentru investițiile energetice

Oprirea simultană a Unităților 1 și 2 de la Cernavodă este mai mult decât o problemă punctuală provocată de seceta severă și de nivelul scăzut al Dunării.

Este un test pentru reziliența Sistemului Energetic Național și un semnal pentru strategia de investiții a României.

Pe termen scurt, echilibrarea sistemului se bazează pe importuri, hidro, reducerea consumului și evoluția producției regenerabile. Pe termen mediu și lung, însă, România trebuie să își consolideze baza de producție și să reducă vulnerabilitatea la evenimente extreme.

Pentru economie, miza este majoră: energia disponibilă, predictibilă și la costuri competitive reprezintă una dintre condițiile fundamentale pentru investiții, industrie și competitivitate.

Criza de la Cernavodă arată, astfel, că schimbările climatice și fenomenele hidrologice extreme nu mai reprezintă doar probleme de mediu. Ele devin factori economici și de securitate națională, capabili să influențeze direct funcționarea infrastructurii energetice și competitivitatea României.