De ce băncile din România acordă puține credite: populația cumpără locuințe cu bani lichizi, iar multe firme sunt sub-capitalizat

Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul BNR, a explicat în cadrul unei conferințe organizate de Banca Națională și ASE motivele pentru care intermedierea financiară din România – raportul dintre credite și PIB – este cea mai scăzută din Uniunea Europeană

Unul dintre factorii care influențează această situație este specificul pieței imobiliare din România. Țara noastră are cea mai ridicată rată de proprietari de locuințe din UE, iar multe tranzacții se realizează cu bani lichizi, fără implicarea băncilor. De asemenea, prețurile locuințelor sunt printre cele mai scăzute din Europa. Aceste caracteristici nu sunt neapărat probleme, ci reflectă un nivel relativ bun de bunăstare și un comportament prudent al populației. Cu toate acestea, ele limitează semnificativ volumul creditelor ipotecare.

Un alt obstacol în calea creditării este situația financiară a firmelor din România. Creditul comercial – finanțarea directă între companii – este foarte utilizat, reprezentând aproximativ 20% din pasivele bilanțiere agregate în 2023. Acest tip de creditare expune firmele la riscuri suplimentare în fața unor șocuri economice, mai ales că furnizorii de astfel de credite nu au capacitatea de absorbție a riscurilor pe care o au băncile.

Datoriile comerciale ale firmelor au atins 421 miliarde de lei, dublu față de creditele bancare, iar rata de neperformanță în acest sector este de 11%, mai ridicată decât cea a creditelor bancare. În același timp, multe companii mari preferă finanțarea externă în valută, ceea ce contribuie la creșterea îndatorării private externe și pune presiune pe echilibrele macroeconomice.

O problemă majoră o reprezintă și numărul mare de firme sub-capitalizate. În 2023, 260.000 de companii aveau capitaluri proprii negative, cu 9% mai multe decât în anul precedent, ajungând să reprezinte 31% din totalul firmelor din economie. Aceste companii consumă resurse și forță de muncă care ar putea fi direcționate către entități productive.

În acest context, Badea subliniază că orice strategie de creștere a intermedierii financiare trebuie să fie atent construită, având în vedere necesitatea menținerii unui sistem financiar stabil. Nu orice expansiune a creditării este benefică, ci doar cea bazată pe fundamente solide și mecanisme robuste de evaluare a riscurilor.