Dunărea intră într-o zonă de risc hidrologic: debitul redus schimbă echilibrul Deltei și poate pune presiune pe economie

Debitul Dunării a coborât la aproape o treime din media multianuală pentru luna august, iar efectele încep să se resimtă nu doar în regimul hidrologic al fluviului, ci și în echilibrul delicat al Deltei

La Sfântu Gheorghe, influența Mării Negre menține nivelul apei și permite navigația, însă curentul redus favorizează pătrunderea apei sărate pe fundul brațului, cu potențiale implicații pentru ecosisteme, alimentarea cu apă și activitățile economice din zonă.

Dunărea traversează unul dintre cele mai severe episoade de debite reduse din această perioadă. Potrivit Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), debitul fluviului la intrarea în România, în secțiunea Baziaș, s-a situat la 1.350 mc/s în intervalul 16–18 august, în condițiile în care media multianuală pentru luna august este de 3.900 mc/s. INHGA indică menținerea debitului la această valoare pe termen foarte scurt, cu perspectiva unei noi scăderi.

Diferența este relevantă nu doar din perspectivă hidrologică. Dunărea reprezintă una dintre principalele infrastructuri naturale ale economiei regionale, susținând transportul fluvial, activitățile portuare, pescuitul, turismul și alimentarea cu apă a unor comunități. O perioadă prelungită cu debite foarte mici poate amplifica presiunile asupra tuturor acestor domenii.

Marea Neagră menține nivelul la gurile Dunării

În Delta Dunării, efectul debitului redus este mai complex decât o simplă scădere a nivelului apei.

Datele Administrației Fluviale a Dunării de Jos arată că, la 18 august, nivelul apei era de 18 centimetri la Tulcea și 58 de centimetri la Sulina, valori care nu reflectă proporțional scăderea debitului înregistrată în amonte. La Sulina, de exemplu, nivelul a rămas staționar în raport cu ziua precedentă.

Explicația ține de relația dintre fluviu și mare. În zona gurilor de vărsare, nivelul Dunării este influențat semnificativ de nivelul Mării Negre. Astfel, chiar și atunci când cantitatea de apă care ajunge din amonte scade considerabil, nivelul în zona terminală a fluviului nu urmează aceeași dinamică.

Pentru navigație, această particularitate oferă, cel puțin în prezent, un avantaj important. Nivelul apei nu a coborât proporțional cu reducerea debitului, iar datele AFDJ indică în continuare adâncimi navigabile pe sectoarele monitorizate.

Problema se mută însă de la nivelul apei la dinamica acesteia.

Curent mai slab, apă marină mai aproape de Deltă

Profesorul Alfred Vespremeanu-Stroe, specialist în geografie fizică la Universitatea din București și coordonator al Stațiunii de Cercetări Marine și Fluviale Sfântu Gheorghe, a explicat pentru Radio România Constanța că, în perioadele cu debite foarte mici, apa sărată din Marea Neagră poate avansa pe fundul brațului Sfântu Gheorghe.

Fenomenul este cunoscut drept „pană salină” și apare deoarece apa marină, mai densă decât apa dulce, se poate deplasa în amonte pe la baza brațului atunci când forța curentului Dunării scade.

În anumite situații, această pană de apă sărată poate ajunge la 20–25 de kilometri în amonte de vărsare.

Fenomenul nu înseamnă că întregul braț al Dunării devine sărat. Apa marină se concentrează în special în straturile profunde, în timp ce apa dulce, mai puțin densă, se menține la suprafață. Tocmai această stratificare limitează, în condiții normale, pătrunderea apei sărate în lacurile și canalele mai puțin adânci ale Deltei.

Riscul crește însă pe măsură ce perioada cu debite scăzute se prelungește.

Un efect economic indirect: presiunea asupra ecosistemelor

Pentru economia Deltei, problema nu este doar accesul navelor sau nivelul apei în canalele navigabile.

O Dunăre cu debit redus înseamnă și o circulație mai lentă a apei în sistemul de canale și lacuri. Reînnoirea apei se face mai greu, iar în anumite zone poate scădea disponibilitatea oxigenului dizolvat.

Pe termen mai lung, asemenea condiții pot favoriza procese de eutrofizare și pot modifica echilibrele dintre speciile acvatice.

Impactul economic este indirect, dar important. Delta funcționează ca un sistem în care pescuitul, turismul, serviciile, transportul pe apă și activitățile comunităților locale depind de calitatea și dinamica resursei de apă.

O deteriorare a condițiilor ecologice poate genera, în timp, costuri suplimentare pentru comunități și operatorii economici și poate reduce atractivitatea anumitor zone pentru activitățile turistice și piscicole.

Alimentarea cu apă, unul dintre cele mai sensibile puncte

Un scenariu care necesită monitorizare atentă este apropierea apei sărate de punctele de captare utilizate pentru alimentarea cu apă.

Dacă pana salină ar avansa suficient de mult și ar ajunge în proximitatea unor captări, există posibilitatea creșterii salinității apei brute. Într-un astfel de caz, problema nu ar mai fi exclusiv una de mediu, ci ar deveni una de infrastructură publică și siguranță a alimentării cu apă.

Este important însă ca acest risc să nu fie confundat cu o situație deja produsă. În condițiile actuale, vorbim despre o vulnerabilitate asociată unui episod hidrologic sever și despre necesitatea monitorizării evoluției salinității, nu despre o contaminare generalizată a surselor de apă potabilă.

Pentru comunitățile din Delta Dunării, diferența este esențială.

Navigația rămâne funcțională, dar contextul se poate schimba

Datele AFDJ din 18 august indică o adâncime minimă sondată de aproximativ 7,32 metri pe sectoarele Bara Sulina, Sulina–Tulcea și Tulcea–Isaccea, ceea ce arată că, în zona terminală a Dunării maritime, navigația beneficiază încă de condiții favorabile.

Totuși, situația trebuie privită dinamic.

Debitele mici pot avea consecințe diferite pe sectoare, iar evoluția nivelurilor, a adâncimilor și a depunerilor sedimentare poate influența în timp condițiile de navigație. Pentru transportul fluvial și activitățile portuare, predictibilitatea este la fel de importantă ca nivelul efectiv al apei.

În cazul unui episod prelungit, operatorii economici pot fi nevoiți să își ajusteze încărcăturile, rutele sau frecvența transporturilor, în funcție de condițiile de navigație de pe sectoarele afectate.

Delta, între resursă economică și vulnerabilitate climatică

Actualul episod hidrologic scoate în evidență o vulnerabilitate structurală a regiunii: economia Deltei este dependentă de un echilibru hidrologic asupra căruia comunitățile locale și operatorii economici au un control limitat.

Un debit de 1.350 mc/s la Baziaș reprezintă aproximativ 35% din media multianuală a lunii august. Diferența este suficient de mare pentru ca efectele să nu poată fi privite exclusiv ca o fluctuație sezonieră obișnuită.

În același timp, Delta demonstrează de ce analiza nivelului apei trebuie completată de analiza circulației, salinității și calității apei. La gurile Dunării, Marea Neagră poate „ține” nivelul fluviului, însă aceeași influență marină devine un factor de risc atunci când forța curentului de apă dulce scade.

Pentru autorități, miza nu este doar gestionarea unui episod hidrologic punctual. Este vorba despre capacitatea de a monitoriza și adapta infrastructura și activitățile economice la perioade tot mai frecvente de deficit de apă.

Dunărea nu este doar un curs de apă. Pentru economia Deltei, este infrastructură, resursă, coridor de transport, sursă de apă și suport pentru un ecosistem care produce valoare economică. Iar când debitul scade la aproape o treime din media lunii august, consecințele trebuie evaluate dincolo de simpla cotă de la miră.