Facturile la încălzire vor varia puternic de la un oraș la altul. Subvențiile locale țin în frâu prețurile, în timp ce piața gazelor intră într-o nouă etapă

Românii se pregătesc pentru un sezon rece în care costul încălzirii va depinde tot mai mult de orașul în care locuiesc, de sistemul utilizat și de nivelul subvențiilor acordate de autoritățile locale

În marile municipii racordate la sistemele centralizate, diferențele dintre prețul real al energiei termice și cel suportat de populație sunt semnificative. În cazul locuințelor cu centrale individuale, atenția se mută asupra pieței gazelor naturale, după schimbarea mecanismului de protecție a consumatorilor casnici.

Sezonul rece 2026–2027 aduce diferențe importante pentru consumatorii de energie din România. În timp ce unele administrații locale au ales să mențină prețul plătit de populație prin subvenții, în alte orașe costurile de producție și distribuție se reflectă într-o factură mai mare.

Pentru locuitorii racordați la sistemele centralizate de termoficare, nivelul facturii este influențat nu doar de prețul energiei, ci și de deciziile administrațiilor locale privind subvențiile. În cazul celor care își încălzesc locuințele cu centrale individuale, principalul reper îl reprezintă evoluția prețului gazelor naturale.

Diferențe importante între marile orașe

În mai multe reședințe de județ, autoritățile au decis să mențină pentru populație tarife apropiate de cele din sezonul precedent, chiar dacă prețul real al energiei termice este mai ridicat.

Mecanismul este simplu: municipalitatea suportă o parte din cost, astfel încât consumatorul casnic să nu resimtă integral majorarea cheltuielilor de producție.

În alte localități, însă, presiunea asupra bugetelor locale și costurile ridicate ale sistemelor de termoficare limitează posibilitatea acordării unor subvenții consistente.

Rezultatul este o diferență considerabilă între facturile plătite de familii din orașe diferite, chiar și pentru apartamente cu suprafețe și niveluri de consum similare.

Timișoara: factura poate ajunge la aproape 800 de lei într-o lună geroasă

La Timișoara, costurile sistemului centralizat de încălzire rămân ridicate, iar infrastructura veche reprezintă una dintre principalele probleme.

Pentru un apartament cu trei camere, locuit de patru persoane, factura pentru încălzire poate ajunge, într-o lună cu temperaturi foarte scăzute, la aproximativ 800 de lei, în funcție de consum.

Costurile sunt influențate de starea rețelelor, de tehnologia utilizată pentru producerea agentului termic și de prețul certificatelor de emisii.

Timișoara se confruntă, asemenea altor orașe mari, cu necesitatea unor investiții importante pentru modernizarea infrastructurii de termoficare. Pierderile din rețelele vechi și costurile de producție se regăsesc în economia întregului sistem.

Iași menține presiunea asupra prețului prin sprijinul acordat populației

La Iași, energia termică se află, de asemenea, sub presiunea creșterii costurilor de producție și distribuție.

Municipalitatea încearcă însă să limiteze impactul asupra consumatorilor, în special asupra gospodăriilor cu venituri reduse și a persoanelor vulnerabile.

Într-un sistem centralizat, diferența dintre costul efectiv al producerii și furnizării energiei termice și tariful achitat de populație poate fi acoperită prin subvenții de la bugetul local.

Pentru consumator, acest mecanism înseamnă o factură mai mică decât costul real al energiei livrate.

Constanța: populația achită doar o parte din costul real al gigacaloriei

Un exemplu relevant este Constanța.

Costul real al producerii și transportului energiei termice este estimat la aproximativ 1.243 de lei/Gcal fără TVA, respectiv circa 1.504 lei cu TVA.

Populația achită însă aproximativ 400 de lei/Gcal, cu TVA inclus.

Diferența este acoperită prin mecanismul de subvenționare, astfel încât consumatorii casnici să nu suporte integral costul sistemului.

Practic, în acest caz, municipalitatea suportă cea mai mare parte a costului energiei termice furnizate populației.

De ce sunt atât de mari diferențele de preț?

Costul încălzirii nu este identic în toate localitățile deoarece sistemele de termoficare au structuri și probleme diferite.

Printre principalii factori se numără:

• vechimea și eficiența instalațiilor de producere a energiei;
• pierderile din rețelele de transport și distribuție;
• combustibilul utilizat;
• costul certificatelor de emisii;
• investițiile necesare pentru modernizarea infrastructurii;
• numărul consumatorilor racordați;
• nivelul subvenției acordate de administrația locală.

În orașele în care rețelele sunt vechi și numărul consumatorilor a scăzut semnificativ în ultimii ani, costurile fixe ale sistemului trebuie împărțite între un număr mai mic de beneficiari.

De aici rezultă o presiune suplimentară asupra prețului energiei termice.

Ce se întâmplă cu românii care au centrale de apartament

Pentru majoritatea gospodăriilor care nu sunt racordate la sistemele centralizate, principala preocupare este evoluția prețului gazelor naturale.

După încheierea perioadei de plafonare a prețurilor, piața funcționează într-un mecanism diferit, iar consumatorii sunt expuși într-o măsură mai mare evoluțiilor de pe piața gazelor și ofertelor furnizorilor.

Totuși, Ministerul Energiei estimează că populația nu ar urma să înregistreze în această iarnă o creștere semnificativă a prețului gazelor naturale.

Această estimare oferă un anumit grad de predictibilitate pentru gospodăriile care utilizează centrale individuale, însă valoarea finală a facturii va depinde în continuare de consum.

O iarnă mai rece poate însemna facturi mai mari chiar și fără scumpiri

Pentru o familie care utilizează o centrală individuală, prețul gazului reprezintă doar una dintre componentele facturii.

Consumului îi sunt adăugați factori precum temperatura exterioară, suprafața locuinței, gradul de izolare termică, temperatura setată în interior și eficiența centralei.

Astfel, două apartamente cu aceeași suprafață pot avea facturi semnificativ diferite.

Într-o lună geroasă, consumul poate crește substanțial chiar dacă prețul gazului rămâne neschimbat.

Subvențiile devin decisive pentru facturile populației

Sezonul rece 2026–2027 evidențiază astfel o diferență importantă între cele două categorii de consumatori.

Pentru cei racordați la termoficare, factura depinde într-o măsură importantă de decizia administrației locale privind subvenția. Pentru cei cu centrale individuale, factura este influențată în principal de prețul gazului și de consumul efectiv.

În cazul sistemelor centralizate, subvenția poate reduce cu sute de lei costul suportat de populație față de costul real al energiei termice.

În același timp, însă, această diferență nu dispare: ea este transferată către bugetul local și devine o cheltuială importantă pentru administrațiile municipale.

Pentru consumatori, sezonul rece care urmează va aduce, prin urmare, facturi foarte diferite de la un oraș la altul. În unele municipii, subvențiile vor continua să protejeze populația de creșterea costurilor, în timp ce în localitățile cu sisteme mai scumpe și infrastructură învechită presiunea asupra facturilor va fi mai mare.