Fondul Monetar Internațional (FMI) propune României un pachet cuprinzător de reforme fiscale, menite să mobilizeze venituri suplimentare de cel puțin 1,2% din PIB în 2025
Recomandările, incluse într-un raport de asistență tehnică solicitat de Ministerul Finanțelor, vizează modificări profunde în impozitarea muncii, capitalului, consumului și proprietății.
Schimbarea paradigmei fiscale: de la cotă unică la impozitare progresivă
Una dintre cele mai importante măsuri vizează renunțarea la cota unică de 10% aplicată veniturilor salariale, în favoarea unui sistem progresiv cu două cote marginale: 15% și 25%, cea din urmă aplicabilă celor mai ridicate venituri (percentila 90). În paralel, FMI recomandă reducerea sau eliminarea contribuției la sănătate, ca parte a unui efort de diminuare a presiunii fiscale asupra muncii.
Pentru a atenua impactul asupra categoriilor cu venituri reduse, Fondul propune introducerea unor alocații mai generoase sau a unui program de beneficii la locul de muncă. Totodată, se sugerează revizuirea regimului fiscal pentru pensii: fie prin eliminarea deductibilității contribuțiilor, fie prin impozitarea veniturilor din pensii.
Impozitarea capitalului și a profiturilor: echitate și eficiență
Raportul FMI propune creșterea impozitului pe dividende de la 8% la 10%, în linie cu rata aplicată veniturilor din dobânzi. Deși această măsură a fost deja implementată la începutul anului, Fondul o include în pachetul său de politici ca o metodă de reducere a arbitrajului fiscal și de creștere a progresivității.
În ceea ce privește impozitul pe profit, se recomandă eliminarea creditului fiscal pentru sponsorizări și înlocuirea scutirii pentru profiturile reinvestite cu un credit fiscal plafonat, destinat investițiilor eligibile. De asemenea, stimulentul fiscal pentru cercetare și dezvoltare ar trebui transformat într-un credit fiscal rambursabil.
Reducerea pragului pentru microîntreprinderi de la 500.000 euro la un nivel apropiat pragului de TVA (88.500 euro) reprezintă o altă măsură vizată, pentru a combate fragmentarea artificială a afacerilor și a încuraja o fiscalitate echitabilă.
Reforma taxelor pe consum și accizele
Pentru a crea spațiu fiscal necesar reducerii contribuției la sănătate, FMI propune majorarea cotelor reduse de TVA până la nivelul cotei standard, cu o eventuală excepție pentru alimentele de bază. Rata standard a TVA ar trebui, conform instituției, să crească de la 19% la cel puțin 20% în 2025, urmând să ajungă la 21%, apropiindu-se de media europeană de 22%.
Accizele ar trebui majorate și ele, în special cele pentru tutun, alcool și carburanți. Se propune, de asemenea, uniformizarea accizei pentru vinurile liniștite și spumante la aproximativ 60 RON/hl. În paralel, o taxare suplimentară a carbonului ar trebui să fie acompaniată de programe sociale pentru protejarea gospodăriilor vulnerabile.
Impozitarea proprietății: fuziune și eficientizare
FMI recomandă fuzionarea impozitului pe teren și pe clădiri într-o taxă unificată pe proprietate, reducerea scutirilor existente și introducerea unor facilități țintite pentru grupurile vulnerabile. Astfel, România ar putea alinia sistemul de impozitare pe proprietate la standarde mai eficiente și mai echitabile.
Contextul macroeconomic: presiunea deficitului și nevoia de reformă structurală
În prezent, România se confruntă cu un deficit fiscal estimat la 8% din PIB pentru 2024. Conform cadrului fiscal pe termen mediu, acest deficit ar trebui să scadă la 7% în 2025 și la 3% până în 2031. Într-un context în care cheltuielile publice au o pondere relativ redusă în PIB, FMI subliniază că mobilizarea veniturilor devine imperativă.
România a convenit cu Comisia Europeană să implementeze reforme fiscale pentru a crește veniturile bugetare cu 1,1% din PIB în 2025. Potrivit FMI, țara are al treilea cel mai mic raport între impozite și PIB din Uniunea Europeană, ceea ce indică o marjă considerabilă pentru consolidarea veniturilor.
Fondul consideră că actuala presiune pe deficit poate fi transformată într-o oportunitate strategică de a aduce îmbunătățiri structurale majore în politica fiscală a României – prin reorientarea sarcinii fiscale de pe muncă pe consum și venituri, eliminând în același timp lacunele care permit planificarea fiscală agresivă.
Concluzie:
Raportul FMI marchează un moment crucial pentru politica fiscală din România. Măsurile propuse vizează nu doar acoperirea deficitelor bugetare, ci și corectarea dezechilibrelor structurale care frânează competitivitatea economică și echitatea socială. Rămâne de văzut în ce măsură autoritățile române vor adopta aceste recomandări ambițioase și dacă vor reuși să le implementeze fără a afecta puterea de cumpărare a populației și mediul de afaceri.
