Joseph Stiglitz: „Austeritatea este o rețetă pentru eșec”. Ce soluții propune laureatul Nobel pentru România?

Joseph Stiglitz în România: „Nu tăiați din economie ca să salvați deficitul – stimulați exporturile și dezvoltarea”

Pe 8 mai 2025, laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz, a fost prezent la Cluj-Napoca pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității Babeș-Bolyai. Cu această ocazie, profesorul de la Universitatea Columbia din New York a ținut un discurs și a discutat cu presa despre provocările economice cu care se confruntă România și alte țări europene. Mesajul său a fost clar: austeritatea nu este o soluție sustenabilă. În schimb, politicile economice trebuie să se axeze pe stimularea producției interne și a exporturilor.

România: între deficite record și stagnare economică

România se confruntă cu dezechilibre majore în economie. Statistica recentă arată că, în 2024, țara a avut cel mai mare deficit de cont curent din Uniunea Europeană și cel mai mare deficit bugetar, de 9,3% din PIB. Pe lângă acestea, România continuă să importe mai mult decât exportă, ceea ce adâncește dependența față de piețele externe și agravează presiunea asupra monedei naționale.

În paralel, implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) întârzie, iar instabilitatea politică a crescut costurile de împrumut pe piețele internaționale. Într-un astfel de context, presiunile pentru adoptarea unor măsuri de austeritate devin tot mai mari. Însă Stiglitz avertizează că această direcție poate agrava situația, nu o poate corecta.

Stiglitz: „Austeritatea este o rețetă pentru eșec”

„Există două strategii posibile când te confrunți cu deficite. Una este austeritatea – tăierea cheltuielilor guvernamentale pentru a reduce deficitul. Dar această politică încetinește economia, reduce veniturile și adâncește criza,” a spus Stiglitz în fața audienței din Cluj. „Cealaltă strategie este una proactivă: să investești în sectoare productive, să încurajezi exporturile și inovația, pentru a relansa economia și a reduce deficitul prin creștere, nu prin tăiere.”

Economistul a punctat faptul că politica de austeritate este una „distructivă” pe termen lung, deoarece lovește exact în capacitatea unei țări de a produce și de a genera venituri. Scopul ar trebui să fie redresarea economică prin dezvoltare, nu comprimarea cererii interne.

Lecții din Grecia: „După 15 ani, s-au întors de unde au plecat”

Pentru a evidenția efectele nocive ale austerității, Stiglitz a dat exemplul Greciei, care, după aproape două decenii de măsuri de austeritate impuse de creditori internaționali, abia acum revine la nivelul de venit pe cap de locuitor dinaintea crizei.

„Unii numesc asta succes. Eu o numesc eșec. După 15 ani, au ajuns înapoi de unde au plecat. Între timp, și-au vândut activele naționale și o mare parte din venit pleacă acum în străinătate,” a afirmat el. „Chiar dacă cifrele oficiale par să arate o redresare, viața grecilor obișnuiți nu s-a îmbunătățit semnificativ.”

Ce ar trebui să facă România?

În viziunea lui Stiglitz, România ar trebui să își regândească prioritățile economice. În loc să reducă cheltuielile, guvernul ar trebui să investească în infrastructură, educație, digitalizare, energie regenerabilă și industrii cu potențial de export. Aceste investiții ar crește productivitatea și competitivitatea pe termen lung.

De asemenea, România trebuie să valorifice mai bine fondurile europene, inclusiv cele din PNRR, pentru a sprijini transformarea economiei. Întârzierile în implementarea acestui plan riscă să blocheze fonduri importante și să rateze oportunități de dezvoltare.

Cine este Joseph Stiglitz?

Joseph E. Stiglitz este unul dintre cei mai influenți economiști ai lumii. A fost vicepreședinte și economist-șef al Băncii Mondiale, președinte al Consiliului Consilierilor Economici în administrația Clinton, iar în prezent este economist-șef al Roosevelt Institute și co-președinte al Grupului de experți pentru măsurarea performanței economice și progresului social al OCDE. Este cunoscut pentru criticile sale față de globalizarea neoliberală și față de politicile FMI din anii 1990 și 2000.