Legea controversată a restaurării naturii una dintre cele mai importante politici de mediu ale UE aprobată de țările membre

Legea controversată a restaurării naturii una dintre cele mai importante politici de mediu ale UE aprobată de țările membre. Țările Uniunii Europene au aprobat astăzi, luni – 17 iunie, după multe întârzieri, o politică emblematică de refacere a naturii deteriorate, prima lege ecologică adoptată de la alegerile europarlamentare din această lună. Votul din consiliul de miniștri a fost strâns, iar legea a trecut doar după ce ministra Mediului din Austria a votat „pentru”, sfidând poziția cancelarului Karl Nehammer.

Legea controversată a restaurării naturii una dintre cele mai importante politici de mediu ale UE aprobată de țările membre

Legea restaurării naturii vizează, printre altele, reducerea sau oprirea folosirii pesticidelor și îngrășămintelor chimice. Aceasta este una dintre cele mai importante politici de mediu ale UE, impunând statelor membre să introducă măsuri de refacere a naturii pe 20% din teritoriul lor terestru și maritim până în 2030.

Miniștrii mediului din țările UE au sprijinit această politică, luni – 17 iunie, în cadrul unei reuniuni la Luxemburg, ceea ce înseamnă că acum, măsura poate fi adoptată ca lege. Votul a avut loc după ce ministra austriacă a mediului, ecologista Leonore Gewessler, și-a sfidat partenerii conservatori din coaliție, angajându-se să susțină această politică, oferind astfel un sprijin suficient pentru adoptarea ei.

În vreme ce o majoritate clară a statelor a votat în favoarea legii, cvorumul necesar – adică 65% din rezidenții UE – a putut fi atins doar mulțumită votului Austriei. „Știu că mă voi confrunta cu opoziție în Austria în această privință, dar sunt convinsă că este momentul să adoptăm această lege”, a declarat Gewessler înainte de vot.

După ce Gewesseler a votat pentru, în Austria s-au aprins spiritele, iar cancelarul Karl Nehammer cere anularea votului „ilegal” al ministrului austriac al mediului, Leonore Gewessler, care nu a respectat „voinţa guvernului”, după ce UE a adoptat legea privind restaurarea naturii, un text important al Pactului Verde în materie de biodiversitate, cu sprijinul surprinzător și votul decisiv al Austriei,

Colegislatorii au convenit asupra unui obiectiv al UE de a restabili cel puțin 20% din zonele terestre și maritime până în 2030 și toate ecosistemele care aveau nevoie de restaurare până în 2050. Statele membre trebuiau să adopte, printr-un proces deschis, transparent și incluziv, planuri naționale de restaurare care să detalieze modul în care intenționau să atingă aceste obiective. În conformitate cu poziția Parlamentului, țările UE trebuiau să acorde prioritate zonelor situate în situri Natura 2000 până în 2030.

Referitor la țara noastră, Mircea Fechet, ministrul român al Mediului, a votat pentru adoptarea legii la Consiliul de Mediu de la Luxemburg, subliniind importanța protejării biodiversității și a naturii pentru România. Ieri, delegația României, condusă de Mircea Fechet și secretarul de stat Ionuț Sorin Banciu, a participat la reuniunea organizată de Președinția belgiană a Consiliului UE, conform unui mesaj oficial al MMAP.

„Biodiversitatea şi protecţia naturii sunt priorităţi cheie pentru România, o țară care găzduiește valori naturale excepționale. Acesta este motivul pentru care ne-am angajat constant în elaborarea prezentului regulament. Textul final reflectă într-o mare măsură specificul nostru național”, a precizat Mircea Fechet.

Țările UE și Parlamentul European au negociat anul trecut un acord privind această lege, însă în ultimele luni aceasta a fost criticată de unele guverne, pe fondul protestelor fermierilor furioși față de reglementările costisitoare ale UE.

Noua lege, convenită cu statele membre, stabilește obiectivul ca UE să restabilize cel puțin 20% din suprafețele terestre și maritime ale UE până în 2030 și toate ecosistemele care au nevoie de restaurare până în 2050. Joi seara târziu, negociatorii din Parlament și Consiliu au ajuns la un acord politic provizoriu privind legea UE pentru restaurarea naturii.

Ce presupune pentru restaurarea naturii

Legea pentru restaurarea naturii va impune obiective și obligații pentru refacerea unei game largi de ecosisteme, atât terestre cât și marine. Prioritatea va fi acordată restaurării ecosistemelor cu potențial ridicat de stocare a carbonului și prevenire a dezastrelor naturale, conform informațiilor de pe forestmania.ro.

Noua lege extinde cadrul legislativ existent pentru a include toate ecosistemele naturale și seminaturale, nu doar cele protejate conform Directivei Habitate și a rețelei Natura 2000. Scopul este de a aduce toate aceste ecosisteme pe o traiectorie de redresare până în 2030. Proiectul va beneficia de o finanțare semnificativă din partea UE: aproximativ 100 de miliarde EUR vor fi alocate în cadrul actualului cadru financiar multianual pentru cheltuieli legate de biodiversitate și restaurare.

Principalele obiective ale legii includ:

• Inversarea declinului populațiilor de polenizatori până în 2030 și creșterea continuă a acestora.
• Evitarea pierderii nete de spații verzi urbane până în 2030, urmată de o creștere de 5% până în 2050, inclusiv o acoperire minimă de 10% cu arbori în fiecare oraș și suburbie și câștig net de spații verzi integrate în clădiri și infrastructură.
• Îmbunătățirea biodiversității în ecosistemele agricole, cu accent pe fluturi de pajiști, păsări de terenuri agricole și creșterea carbonului organic în solurile minerale, precum și diversitatea peisajului în terenurile agricole.
• Refacerea și reumidificarea turbăriilor drenate pentru utilizare agricolă și zonele de extracție a turbei.
• Îmbunătățirea biodiversității în ecosistemele forestiere, promovând conectivitatea pădurilor, lemnul mort, diversitatea pădurilor neuniforme, păsările forestiere și stocarea carbonului organic.
• Restaurarea habitatelor marine și a speciilor marine emblematice, cum ar fi delfinii, marsuinii, rechinii și păsările marine.
• Eliminarea barierelor fluviale pentru a transforma cel puțin 25,000 km de râuri în râuri cu curgere liberă până în 2030.

Aceste măsuri sunt parte dintr-un efort mai larg de a proteja și restaura biodiversitatea și ecosistemele în întreaga Uniune Europeană, având impact asupra gestionării terenurilor și apei, precum și asupra activităților umane care depind de aceste resurse naturale.

Ce este Legea restaurării naturii?

1. Obiective principale:
   • Restaurarea ecosistemelor: Refacerea ecosistemelor deteriorate, cum ar fi pădurile, râurile, pajiștile și zonele umede.
   • Protejarea biodiversității: Conservarea speciilor pe cale de dispariție și a habitatelor lor naturale.
   • Combaterea schimbărilor climatice: Refacerea ecosistemelor poate contribui la absorbția carbonului și la atenuarea efectelor schimbărilor climatice.
2. Măsuri specifice:
   • Statele membre trebuie să stabilească și să implementeze planuri de restaurare a naturii.
   • Indicatori de progres pentru a monitoriza restaurarea ecosistemelor.
   • Obiective clare pentru diferite tipuri de habitate și specii.

De ce este controversată?

1. Impact economic:
   • Industrie și agricultură: Unele sectoare economice, cum ar fi agricultura și exploatarea forestieră, se tem că măsurile de restaurare ar putea impune restricții asupra utilizării terenurilor și resurselor naturale, afectând producția și profitabilitatea.
   • Costuri financiare: Implementarea măsurilor de restaurare poate implica costuri semnificative pentru statele membre și pentru sectoarele economice afectate.
2. Divergențe politice:
   • Interese naționale vs. obiective europene: Unele țări pot percepe legislația ca pe o impunere a UE asupra politicilor lor naționale de mediu și gestionare a resurselor.
   • Compromisuri: Există discuții și negocieri intense pentru a găsi un echilibru între protecția mediului și interesele economice și sociale.
3. Eficacitatea măsurilor:
   • Implementare și monitorizare: Există preocupări legate de capacitatea statelor membre de a implementa și monitoriza eficient măsurile propuse.
   • Rezultate tangibile: Criticii se întreabă dacă măsurile propuse vor avea cu adevărat un impact semnificativ asupra restaurării naturii și protecției biodiversității.

Îmbunătățirea biodiversității în ecosistemele agricole și refacerea turbăriilor: obiective și măsuri obligatorii

În ceea ce privește ecosistemele agricole și refacerea turbăriilor, țările Uniunii Europene trebuie să facă progrese pe două dintre următoarele trei indicatori pentru a îmbunătăți biodiversitatea:

• Indicele fluturilor de câmp
• Ponderea terenurilor agricole cu elemente de peisaj de mare diversitate
• Stocul de carbon organic din solurile minerale cultivate

De asemenea, sunt necesare măsuri pentru a spori indicele păsărilor comune specifice terenurilor agricole, deoarece acestea sunt buni indicatori ai stării generale a biodiversității.

Refacerea turbăriilor drenate este considerată una dintre cele mai economice modalități de reducere a emisiilor în sectorul agricol. Conform legislației propuse, statele membre ale UE trebuie să refacă cel puțin 30% din turbăriile drenate până în 2030, dintre care cel puțin un sfert trebuie să fie reumidificate. Această obligație crește la 40% până în 2040 și la 50% până în 2050, când cel puțin o treime din aceste turbării trebuie să fie reumidificate. Reumidificarea va rămâne opțională pentru fermieri și proprietarii de terenuri private.

Legea include o „frână de urgență”: obiectivele pentru ecosistemele agricole pot fi suspendate în circumstanțe excepționale, cum ar fi o reducere drastică a suprafeței necesare pentru producția alimentară suficientă pentru consumul în Uniune.

Cum afectează această lege agricultura

Politica UE are drept scop inversarea declinului habitatelor naturale din Europa – 81% dintre acestea sunt clasificate ca fiind într-o stare de sănătate precară – și include obiective specifice, de exemplu, refacerea zonelor umede, pentru ca acestea să poată absorbi emisiile de CO2.

Legea mai vizează reducerea și/sau oprirea folosirii pesticidelor și îngrășămintelor chimice, precum și promovarea protejării zonelor sălbatice.

Această lege poate afecta agricultura în mai multe moduri:

1. Restrângeri și reglementări noi: Agricultorii ar putea întâmpina noi restricții și reglementări referitoare la modul în care pot utiliza terenurile agricole. De exemplu, există cerințe de refacere a anumitor ecosisteme, cum ar fi turbăriile, ceea ce ar putea reduce disponibilitatea terenurilor pentru agricultură sau ar putea impune practici agricole mai puțin intensive.
2. Costuri suplimentare: Implementarea măsurilor necesare pentru a atinge obiectivele de biodiversitate și refacere a ecosistemelor poate implica costuri semnificative pentru fermieri. Aceste costuri pot include investiții în tehnologii mai sustenabile, măsuri de conservare a solului și apei, sau chiar compensații pentru refacerea terenurilor.
3. Impact asupra productivității: Limitările impuse asupra utilizării terenurilor și resurselor naturale pot afecta productivitatea agricolă. Fermierii ar putea întâlni dificultăți în menținerea nivelurilor de producție existente sau în adaptarea la noile cerințe fără a afecta veniturile.
4. Schimbări în practicile agricole: Pentru a respecta noile reglementări și pentru a îmbunătăți biodiversitatea, fermierii ar putea fi obligați să adopte practici agricole mai durabile și mai prietenoase cu mediul. Aceste schimbări pot implica tranziții către agricultură ecologică, utilizarea mai eficientă a resurselor naturale și promovarea diversificării culturilor.
5. Oportunități de finanțare și sprijin: Pe de altă parte, legea poate aduce și oportunități pentru fermieri, cum ar fi accesul la fonduri și sprijin financiar pentru a implementa practici durabile și pentru a se conforma noilor cerințe. Fondurile europene pot fi disponibile pentru proiecte de conservare a biodiversității și refacere a habitatelor, ceea ce ar putea ajuta fermierii să facă tranziția către modele mai sustenabile.

În final, impactul exact al acestei legi asupra agriculturii va depinde de modul în care va fi implementată în fiecare țară membră a UE și de modul în care fermierii vor putea gestiona schimbările și oportunitățile asociate cu aceste reglementări noi.

Ce înseamnă această lege pentru fermieri

Legea restaurării naturii poate fi percepută ca o lovitură pentru fermieri din mai multe motive principale:

1. Restrângeri ale utilizării terenurilor agricole: Unele prevederi ale legii pot impune restricții sau condiții mai stricte privind modul în care terenurile agricole pot fi folosite sau exploatate, în special în zonele care necesită restaurare ecologică. Aceste restricții pot afecta capacitățile de producție ale fermierilor și pot impune costuri suplimentare pentru conformitate.
2. Redistribuirea terenurilor și pierderea accesului la resurse: În cazul în care terenurile agricole trebuie să fie restaurate sau să fie transformate în habitat natural, fermierii pot pierde accesul la aceste terenuri pentru activități agricole. Acest lucru poate duce la o redistribuire a terenurilor și poate afecta economic fermierii care depind de acele terenuri pentru venituri.
3. Cerințe de conformitate și investiții suplimentare: Implementarea legii poate necesita fermierilor să facă investiții semnificative în practici agricole mai durabile, care să minimizeze impactul asupra mediului. Aceste investiții pot fi costisitoare și pot necesita adaptări tehnologice sau schimbări în modul de operare al exploatațiilor agricole.
4. Impact asupra competitivității internaționale: Dacă măsurile impuse de lege nu sunt adoptate uniform la nivel global, fermierii europeni ar putea fi expuși la o competitivitate redusă pe piața globală, unde alți producători pot beneficia de reguli mai puțin restrictive sau de costuri mai scăzute de conformitate cu normele de mediu.

În concluzie, deși legea restaurării naturii urmărește să aducă beneficii pe termen lung pentru mediu și pentru sănătatea ecosistemelor, impactul său asupra fermierilor poate fi considerabil, necesitând o gestionare atentă și sprijin pentru a asigura o tranziție echitabilă și sustenabilă pentru toți actorii implicați.

Concluzie