Legea salarizării intră într-o nouă etapă: PSD, PNL, USR și UDMR nu au ajuns la un consens, iar România își asumă pierderea celor 770 de milioane de euro din PNRR

Reforma salarizării personalului plătit din fonduri publice rămâne una dintre cele mai dificile teme aflate pe agenda politică a României

După luni de negocieri mediate de Administrația Prezidențială, PSD, PNL, USR și UDMR nu au reușit să ajungă la un consens politic și social asupra formei finale a legii. Președintele Nicușor Dan anunță însă că partidele își asumă adoptarea actului normativ până la sfârșitul anului, în condițiile în care România pierde 770 de milioane de euro aferente acestui jalon din PNRR.

O reformă amânată ani la rând

Discuțiile privind noua lege a salarizării au fost reluate în mod intens începând din luna mai, Administrația Prezidențială asumându-și rolul de mediator între cele patru formațiuni politice care susțin actuala construcție guvernamentală.

Potrivit președintelui Nicușor Dan, negocierile nu au condus însă la un acord asupra tuturor aspectelor esențiale ale reformei.

Miza este una majoră pentru administrația publică și pentru finanțele statului. Noua lege ar urma să stabilească principiile și mecanismele de remunerare pentru diferitele categorii de angajați din sectorul public, într-un moment în care cheltuielile cu salariile bugetarilor reprezintă deja o componentă importantă a bugetului general consolidat.

Șeful statului consideră că reforma nu ar fi trebuit să fie amânată încă din 2022, întrucât decalarea succesivă a deciziilor a dus, în prezent, la comprimarea într-un interval foarte scurt a unor negocieri cu implicații economice și sociale considerabile.

România pierde 770 de milioane de euro din PNRR

Una dintre consecințele directe ale blocajului este financiară.

Cele patru partide au convenit să nu înainteze separat proiecte privind legea salarizării în Parlament, iar acest angajament presupune și asumarea comună a pierderii celor 770 de milioane de euro aferente jalonului din PNRR.

Decizia este importantă nu doar din perspectiva relației cu Comisia Europeană, ci și pentru că marchează costul concret al întârzierii unei reforme asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență.

În același timp, faptul că partidele au ales să nu forțeze adoptarea unui proiect asupra căruia nu există un acord politic poate fi interpretat ca o încercare de a evita transferarea conflictului în Parlament fără o bază politică suficient de solidă.

Obiectivul rămâne adoptarea legii până la sfârșitul anului

În pofida eșecului negocierilor de până acum, reforma nu este abandonată.

Președintele Nicușor Dan precizează că partidele și-au asumat adoptarea legii salarizării până la sfârșitul anului și respectarea, prin viitorul act normativ, a anvelopei salariale convenite cu Comisia Europeană.

Această limitare financiară reprezintă una dintre principalele constrângeri ale viitoarei legi. Practic, indiferent de revendicările formulate de diferitele categorii profesionale, majorările și ajustările salariale vor trebui încadrate în plafonul de cheltuieli agreat la nivel european.

Prin urmare, dezbaterea nu mai privește doar principiile salarizării, ci și modul în care resursele disponibile vor fi împărțite între categoriile de personal bugetar.

Sindicatele nu pot obține toate revendicările

Un alt punct sensibil îl reprezintă negocierile cu organizațiile sindicale.

Președinția admite că anvelopa salarială stabilită în relația cu Comisia Europeană nu poate acoperi toate solicitările venite din partea sindicatelor. În consecință, viitoarea lege va presupune inevitabil prioritizări și compromisuri.

Discuțiile desfășurate în ultimele luni au avut însă și un rezultat tehnic important: potrivit Administrației Prezidențiale, proiectul de lege este aproape finalizat din punct de vedere tehnic.

Așadar, principala problemă rămasă nu mai este, în acest moment, construcția tehnică a actului normativ, ci decizia politică privind distribuirea resurselor salariale.

Cine va primi mai mult și cine va trebui să aștepte?

Aceasta este, de fapt, una dintre cele mai dificile întrebări ale reformei.

Anvelopa salarială reprezintă o resursă limitată, iar decizia politică va trebui să stabilească modul în care aceasta va fi distribuită între diferitele categorii profesionale din sectorul public.

În acest context, noua lege poate produce efecte diferite de la o categorie profesională la alta. Unele sectoare ar putea beneficia de ajustări sau corecții salariale, în timp ce pentru alte categorii spațiul pentru majorări va fi mult mai redus.

De aici derivă și dificultatea negocierilor: orice decizie privind prioritizarea unei categorii profesionale are efect direct asupra celorlalte categorii, în condițiile unui plafon salarial care nu poate fi depășit.

O reformă cu impact direct asupra bugetului României

Din perspectivă economică, noua lege a salarizării trebuie privită dincolo de disputa privind nivelul veniturilor fiecărei categorii de bugetari.

Este, în esență, o reformă care trebuie să contribuie la predictibilitatea cheltuielilor publice, la o structură mai coerentă a remunerației în sectorul bugetar și la menținerea cheltuielilor de personal în limite compatibile cu angajamentele financiare europene ale României.

Pentru mediul economic, predictibilitatea cheltuielilor publice este esențială. O anvelopă salarială controlată poate contribui la limitarea presiunilor asupra deficitului bugetar, în timp ce o creștere nesustenabilă a cheltuielilor de personal ar putea amplifica presiunile asupra finanțelor publice.

În același timp, o reformă coerentă trebuie să țină cont de nevoia administrației publice de a atrage și păstra personal calificat, ceea ce face ca simpla limitare a cheltuielilor să nu fie suficientă. Criteriile de salarizare, responsabilitatea funcției, performanța și diferențele dintre domenii vor trebui integrate într-un sistem cât mai predictibil.

Decizia finală va fi una politică

După luni de discuții tehnice, negocieri interpartinice și consultări cu sindicatele, următorul pas aparține liderilor politici.

Președintele Nicușor Dan subliniază că echipele ministeriale și partidele au clarificat numeroase aspecte tehnice, însă decizia privind distribuirea anvelopei salariale rămâne una politică.

Aceasta va determina, în mod concret, nivelul veniturilor pentru fiecare categorie profesională din sistemul bugetar.

Pentru Guvern și partidele aflate la putere, următoarele luni vor fi astfel decisive. România trebuie să găsească un echilibru între revendicările salariale, capacitatea bugetului de a susține aceste cheltuieli și obligațiile asumate față de Comisia Europeană.

Concluzie

Blocarea negocierilor din această etapă nu înseamnă dispariția reformei salarizării de pe agenda guvernamentală, ci mutarea accentului de la negocierea tehnică la decizia politică privind prioritățile și distribuirea banilor publici.

Cele 770 de milioane de euro pierdute din PNRR reprezintă costul imediat al neîndeplinirii jalonului, însă miza mai importantă este construcția unui sistem de salarizare care să poată fi susținut pe termen lung de bugetul României.

Până la sfârșitul anului, PSD, PNL, USR și UDMR trebuie să transforme compromisul politic într-un act normativ aplicabil. Iar întrebarea fundamentală nu mai este dacă România are nevoie de o nouă lege a salarizării, ci cum va împărți statul resursele disponibile între milioanele de angajați din sectorul public, fără să compromită echilibrul finanțelor publice și angajamentele europene ale țării.