România ar putea avea o nouă lege a salarizării unitare abia la finalul anului 2027, potrivit declarațiilor făcute de Ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Petre-Florin Manole
Acesta a confirmat, joi, într-o intervenție la postul de televiziune Antena 3, că ministerul lucrează la elaborarea unui nou cadru legislativ privind salarizarea în sectorul bugetar, dar a exclus categoric posibilitatea adoptării legii în 2024 sau în prima parte a anului viitor.
„Da, lucrăm la o nouă lege a salarizării, dar nu pentru anul acesta şi cred că nici pentru jumătatea anului viitor. Din punct de vedere al cronologiei PNRR, sfârşitul lui 2027 este jalonul, sunt convins. Îl ştiu şi pe premierul Bolojan, că nu vom aştepta până în al doisprezecelea ceas, dar nici că se face anul acesta sigur”, a precizat ministrul de resort.
În prezent, salarizarea personalului din sectorul public este reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017. Aceasta stabilește principiile generale, grilele de salarizare și ierarhiile de funcții pentru angajații din administrația publică, educație, sănătate, cultură și alte domenii bugetare. Cu toate acestea, sistemul actual a generat numeroase inechități, decalaje salariale și neclarități în aplicare, fiind considerat depășit în raport cu realitățile economice și cu angajamentele asumate la nivel european.
Reforma salarizării – un jalon esențial în PNRR
Adoptarea unei noi legi a salarizării unitare face parte din reformele structurale asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Conform documentului aprobat de Comisia Europeană, implementarea acestei legi reprezintă un jalon-cheie în cererea de finanțare 4, cu termen-limită până la sfârșitul anului 2027.
Inițial, România s-a angajat să adopte noul cadru legislativ până în vara anului 2023. Din cauza întârzierilor administrative și a schimbărilor politice, autoritățile române au solicitat o amânare până în vara anului 2026. Chiar și cu această derogare, rămâne obligatorie respectarea jalonului final – decembrie 2027.
În cazul în care România nu îndeplinește acest obiectiv, există riscul de blocare a tranșelor de finanțare din PNRR, penalități financiare și pierderi de credibilitate în relația cu instituțiile europene.
Implicații economice și bugetare
Reforma salarizării este esențială nu doar din perspectivă instituțională, ci și din rațiuni economice și de echitate socială. Un cadru legislativ coerent și predictibil ar putea contribui la:
- reducerea discrepanțelor salariale dintre diverse sectoare și instituții publice;
- asigurarea sustenabilității cheltuielilor de personal în raport cu PIB-ul;
- creșterea eficienței administrației publice și motivarea angajaților printr-o politică salarială echitabilă;
- combaterea migrației de personal calificat din sectorul public în cel privat sau în străinătate.
Pe fondul presiunilor bugetare, o nouă lege a salarizării ar trebui să fie corelată cu reformele fiscale anunțate și cu obiectivele de reducere a deficitului bugetar convenite cu Comisia Europeană. În plus, orice modificare în grilele salariale trebuie însoțită de un impact bugetar riguros analizat, astfel încât să nu dezechilibreze cheltuielile structurale ale statului.
Concluzii
Anunțul privind amânarea legii salarizării unitare confirmă dificultatea autorităților de a avansa în ritmul cerut de angajamentele europene. Deși există intenția politică de a reforma sistemul, decalarea termenelor ar putea vulnerabiliza poziția României în cadrul mecanismului PNRR. Implementarea reformei salariale rămâne una dintre cele mai sensibile și strategice provocări ale următorilor ani, iar îndeplinirea jalonului până în 2027 este crucială pentru menținerea accesului la fondurile europene și pentru modernizarea reală a administrației publice românești.
