Liniile roșii ale românilor | Stabilitatea politică este necesară, dar costul guvernării nu poate fi mutat permanent asupra familiei, muncii și economiei reale

Liniile roșii ale românilor | Stabilitatea politică este necesară, dar costul guvernării nu poate fi mutat permanent asupra familiei, muncii și economiei reale

Firescul politic nu anulează răspunderea publică

Într-o democrație parlamentară, lucrurile trebuie să își urmeze cursul firesc: negocieri, formarea unei majorități, vot în Parlament, program de guvernare și răspundere pentru deciziile luate. România are nevoie de instituții funcționale și de stabilitate.

Dar stabilitatea politică nu poate deveni un pretext pentru uitare. Ea nu poate șterge efectele măsurilor fiscal-bugetare care au apăsat asupra familiilor, salariaților, pensionarilor, antreprenorilor și comunităților locale.

Unde au fost liniile roșii?

Astăzi, auzim din nou despre „linii roșii” în jurul funcțiilor, ministerelor și intereselor de partid.

Întrebarea legitimă este unde au fost aceste linii roșii atunci când povara ajustărilor a fost mutată spre cei care muncesc și produc.

• Unde au fost liniile roșii când familiile au fost chemate să suporte noi poveri?
• Unde au fost liniile roșii când presiunea fiscală a crescut asupra muncii, economiei locale și capitalului românesc?
• Unde au fost liniile roșii când pensionarului, salariatului și antreprenorului i s-a cerut, încă o dată, să înțeleagă, să accepte și să plătească?

Aici se vede contradicția: pentru jocurile de putere apar principii absolute; pentru cetățean apare, prea ușor, imperativul sacrificiului.

Reforma se judecă prin efectele ei

O măsură economică nu trebuie judecată numai prin titlul unei legi sau printr-o formulă despre deficit. Ea trebuie judecată prin efectul concret în bugetul familiei, în bilanțul unei firme și în viața comunităților.

Cine plătește? Cine este protejat? Cine își pierde capacitatea de a investi, de a angaja, de a consuma sau de a-și crește copiii cu demnitate? Acestea sunt întrebările care separă o reformă serioasă de simpla transferare a notei de plată spre populație.

Statul nu poate cere permanent sacrificii celor care muncesc și produc fără să își asume, în același timp, reducerea risipei, responsabilizarea structurilor ineficiente, limitarea privilegiilor și investițiile care creează prosperitate.

Liniile roșii reale ale României

Familia. Familia nu poate deveni amortizorul permanent al erorilor bugetare.

Munca. Salariatul nu poate fi tratat de fiecare dată ca soluția simplă pentru dezechilibrele statului.

Pensionarul. O viață de contribuții nu poate fi redusă la o simplă cheltuială contabilă.

Antreprenorul român. Mica firmă, ferma, atelierul și compania locală au nevoie de predictibilitate, nu de presiune fiscală continuă.

Economia reală. România nu se reconstruiește prin sufocarea celor care produc, ci prin investiții, infrastructură, energie, educație și capital autohton.

Concluzie

România are nevoie de maturitate politică și consecvență morală. Politica își va urma parcursul firesc, Parlamentul va decide, iar Guvernul va răspunde pentru ceea ce face.

Dar românii au dreptul să își afirme propriile linii roșii: familia nu mai poate plăti pentru erorile statului; munca nu mai poate fi tratată ca o sursă nelimitată de taxe; economia reală nu mai poate fi sacrificată pentru lipsa de viziune.

România are nevoie de stabilitate. Dar are nevoie, în aceeași măsură, de echitate economică, responsabilitate publică și dezvoltare.