Parlamentul European solicită avizul CJUE asupra acordului UE–Mercosur. Cum au votat eurodeputații români și ce urmează

Parlamentul European a votat miercuri solicitarea unui aviz din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind compatibilitatea cu tratatele UE a pachetului de acorduri UE–Mercosur, format din Acordul de Parteneriat (EMPA) și Acordul Comercial Provizoriu (ITA)

Decizia marchează un moment-cheie în parcursul unuia dintre cele mai controversate acorduri comerciale ale Uniunii Europene, cu implicații economice, juridice și politice majore.

Rezoluția a fost adoptată cu 334 de voturi pentru, 324 împotrivă și 11 abțineri, un rezultat extrem de strâns, care reflectă diviziunile profunde existente la nivelul Parlamentului European.

Cum au votat eurodeputații români

Potrivit monitorizării realizate de Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, în cadrul platformei RO33înUE, votul europarlamentarilor români s-a distribuit astfel:

Au votat pentru solicitarea avizului CJUE:

• S&D: Benea, Cârciu, Cristea, Dîncu, Firea, Manda, Mușoiu, Negrescu, Nica, Tudose

• ECR: Sturdza, Târziu, Teodorescu, Terheș

• Verzi: Ștefănuță

• Neafiliați: Lazarus

Au votat împotrivă:

• PPE: Bogdan, Buda, Falcă, Hava, Motreanu, Mureșan, Popescu, Vălean, Vincze, Winkler

• Renew: Barna, Tomac

Abținere:

• Neafiliați: Iovanovici-Șoșoacă

Distribuția voturilor indică o fractură politică transversală, care nu urmează strict liniile tradiționale stânga–dreapta, ci reflectă poziționări diferite față de comerțul internațional, suveranitatea legislativă și rolul statelor membre.

Ce înseamnă decizia Parlamentului European

Prin adoptarea rezoluției, Parlamentul European va transmite oficial cererea de aviz către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. CJUE va analiza aspectele juridice ridicate de Parlament, în special în legătură cu structura acordului și competențele instituționale implicate.

Până la emiterea avizului, procesul de aprobare a acordului UE–Mercosur este, în practică, încetinit. Deși nu este formal suspendat, orice avans politic sau juridic semnificativ devine improbabil.

Avizul CJUE este obligatoriu pentru instituțiile europene. În cazul unui aviz negativ, acordul nu poate fi încheiat în forma sa actuală, fiind necesare modificări substanțiale sau chiar restructurarea completă a cadrului juridic.

Un precedent relevant: acordul UE–Singapore

Procedura nu este una fără precedent. În 2017, în cazul acordului de liber schimb dintre UE și Singapore, Comisia Europeană a solicitat un aviz al CJUE în temeiul articolului 218 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Curtea a decis atunci că acordul nu putea fi încheiat ca un instrument unic fără implicarea statelor membre, ceea ce a condus la divizarea sa în două acorduri distincte: unul comercial, aflat în competența exclusivă a UE, și unul de protecție a investițiilor, supus ratificării naționale.

Deși în cazul Mercosur cererea este formulată de Parlamentul European, și nu de Comisie, mecanismul juridic este identic, iar efectele pot fi similare.

Ce s-a votat concret în plenul de la Strasbourg

În plen au fost supuse votului două propuneri distincte de rezoluție, ambele solicitând avizul CJUE.

Prima propunere, cu numărul B10-0060/2026, a fost depusă de o coaliție transpartinică largă, incluzând eurodeputați din S&D, Renew Europe, Verzi/ALE, The Left, precum și membri ai PPE. Aceasta a avut un caracter mai amplu, vizând atât arhitectura juridică a acordului, cât și implicațiile sale instituționale și democratice.

Inițiatorii au cerut Curții să analizeze nu doar modul de împărțire a acordului, ci și efectele sale concrete, atrăgând atenția asupra riscului ca partea comercială să intre în vigoare fără votul parlamentelor naționale. Potrivit acestora, o astfel de abordare ar diminua controlul democratic asupra deciziilor cu impact major asupra economiei și societății europene.

De asemenea, a fost semnalată existența unor mecanisme prin care statele Mercosur ar putea solicita compensații Uniunii Europene dacă legislația europeană – inclusiv în domenii precum protecția mediului, clima, sănătatea publică sau siguranța alimentară – le-ar afecta interesele economice. Inițiatorii avertizează că acest lucru ar putea crea presiuni asupra UE de a evita sau slăbi reglementări esențiale.

A doua propunere, B10-0061/2026, a fost inițiată de eurodeputați din grupurile Identitate și Democrație (ID) și Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), alături de alți eurodeputați din zona de dreapta și extremă dreaptă. Aceasta se concentrează aproape exclusiv pe legalitatea deciziei Comisiei Europene de a diviza acordul UE–Mercosur în două instrumente juridice separate.

Potrivit inițiatorilor, acordul a fost negociat inițial ca un acord mixt unic, care ar fi trebuit ratificat atât la nivel european, cât și de parlamentele naționale. Separarea sa ulterioară ar putea depăși mandatul acordat Comisiei de către Consiliu și ar ridica probleme privind respectarea tratatelor UE, principiul atribuirii competențelor, echilibrul instituțional și rolul statelor membre.

O decizie cu implicații pe termen lung

Solicitarea avizului CJUE transformă acordul UE–Mercosur dintr-o chestiune predominant comercială într-una profund constituțională pentru Uniunea Europeană. Miza nu este doar accesul pe piețele sud-americane, ci și delimitarea competențelor între instituțiile europene și statele membre, precum și protejarea capacității UE de a-și menține standardele sociale, de mediu și de sănătate.

Indiferent de verdictul Curții, decizia Parlamentului European consolidează rolul său ca actor instituțional activ în definirea regulilor comerțului internațional și în apărarea controlului democratic asupra acordurilor cu impact strategic.