În prezent, companiile din România plătesc în medie 1 leu/kWh, de două ori mai mult decât concurenții lor din Statele Unite sau China (0,5 lei/kWh).
Potrivit unui studiu realizat de TDP Partners, dacă toate investițiile planificate în energie verde, capacități pe gaz și sisteme de stocare sunt implementate în următorii doi ani, prețul energiei pentru clienții industriali majori ar putea ajunge la 0,60 lei/kWh, iar pentru consumatorii mici între 0,70 și 0,80 lei/kWh, în funcție de regiunea de consum.
„Obiectivul nu este egalizarea completă a prețurilor, ci reducerea diferenței la un nivel care să permită firmelor cu consum intensiv de energie să rămână competitive. Diferența dintre o piață competitivă și una împovărată de costuri va determina cine alege să investească și cine decide să plece”, se arată în analiza TDP Partners.
Piața energiei intră în deceniul decisiv
La trei ani după șocul energetic generat de invazia Rusiei în Ucraina, prețurile la energie s-au stabilizat între 130 și 170 €/MWh, iar indicatorii fundamentali sugerează o scădere constantă, deși graduală.
Această tendință este susținută de:
-
Finalizarea sau accelerarea investițiilor în energie verde și capacități pe gaz (de exemplu, Iernut și Mintia în 2026 cu +1.000 MW).
-
Creșterea rapidă a capacităților de stocare în baterii, care vor permite transferul energiei ieftine din orele de surplus către vârfurile de consum.
Conform TDP Partners, energia solară va converge către 45-50 €/MWh, energia eoliană onshore la 60-70 €/MWh, iar hidro și nuclear vor rămâne piloni de stabilitate.
Rolul agregatorilor și al flexibilității cererii
O schimbare majoră pe piața românească este apariția agregatorilor de energie, care gestionează mixuri de producție, stocare și consum flexibil, oferind piaței energie ca o entitate unică. Aceștia vor funcționa ca „mini-utilități” și vor contribui la:
-
Reducerea costurilor de echilibrare și a necesității de rezerve scumpe.
-
Transferul energiei ieftine din orele de surplus către vârfurile de cerere.
-
Eliminarea ineficiențelor sistemice prin digitalizarea operațiunilor.
Experiența piețelor mature, precum Germania, arată că agregarea poate reduce semnificativ costurile pentru consumatorii industriali prin mecanisme de ajustare temporară a producției.
Integrarea regională și consolidarea infrastructurii
România va beneficia de interconectări consolidate cu Ungaria, Serbia și Ucraina, precum și de proiecte offshore în Marea Neagră. Digitalizarea rețelelor interne va permite gestionarea eficientă a fluxurilor regionale.
„Piețele integrate și lichide sunt mai eficiente: costurile de echilibrare scad, iar volatilitatea extremă este temperată. România va avea acces rapid la surplusuri ieftine din alte țări și va putea exporta energia în perioadele de surplus intern”, explică TDP Partners.
Perspective până în 2030: decarbonizare și stocare
Potrivit studiului, România ar putea ajunge la:
-
10 GW energie solară, dintre care 6,5 GW industrială și 3,5 GW la prosumatori.
-
6,5 GW energie eoliană, dublând capacitatea existentă.
-
4 GW/10 GWh capacitate de stocare în baterii.
Aceste evoluții vor permite ca peste 70% din consumul de energie electrică să fie acoperit de surse cu emisii reduse.
Capacitățile pe cărbune vor dispărea treptat, iar gazul va rămâne doar pentru echilibrare, reducând semnificativ impactul certificatelor de carbon asupra prețurilor.
Concluzie: energia ieftină devine posibilă
Pe termen scurt, măsurile de eficientizare și digitalizare vor aduce primele reduceri de cost. Pe termen mediu și lung, dominarea energiilor regenerabile și a stocării va transforma piața: producția ieftină și livrarea eficientă vor determina un preț structural mai scăzut pentru companii și consumatori.
Analiza TDP Partners arată că din factura actuală de 200 €/MWh (aproximativ 1 leu/kWh), doar o treime ajunge la producători, restul fiind absorbit de transport, distribuție, taxe și marjele intermediarilor. Reducerea acestor costuri și integrarea noilor tehnologii vor face energia mai accesibilă și mai stabilă pentru industrie și consumatori casnici.
