România, aproape de coada clasamentului european la șomajul structural. Piața muncii ascunde însă un dezechilibru major

România are una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului structural din Uniunea Europeană, însă performanța aparent favorabilă trebuie privită în contextul unei cereri reduse de forță de muncă

Datele Eurostat arată că, în trimestrul IV din 2025, doar 1,9% din forța de muncă era afectată de șomajul asociat nepotrivirii dintre competențele și localizarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și cerințele angajatorilor. În același timp, componenta ciclică a șomajului a urcat la 4,3%, semnalând o problemă mai profundă privind nivelul cererii de muncă din economie.

Datele conturează o situație paradoxală pentru piața muncii din România: șomajul structural este redus, dar nu neapărat pentru că oferta de competențe răspunde foarte bine nevoilor economiei, ci și pentru că angajatorii generează relativ puține oportunități de angajare.

România, printre statele cu cel mai redus șomaj structural din UE

Potrivit raportului Eurostat, rata estimată a șomajului structural în România s-a situat la 1,9% din forța de muncă în trimestrul IV din 2025.

România a fost depășită doar de Bulgaria și Polonia, ambele cu o rată de 1,6%. Prin comparație, media la nivelul Uniunii Europene a fost de 3,5%.

La polul opus s-au aflat Belgia, cu 4,7%, Franța și Suedia, cu câte 4,2%, precum și Austria, cu 4,1%.

Indicatorul este important pentru evaluarea sănătății pieței muncii deoarece măsoară partea de șomaj asociată unor probleme mai persistente ale structurii economiei: diferențele dintre calificările, profilul și localizarea persoanelor care caută un loc de muncă și ceea ce solicită angajatorii.

Un nivel redus poate indica o compatibilitate mai bună între oferta și cererea de muncă, dar poate reflecta și o cerere slabă de forță de muncă.

Puține locuri vacante, una dintre explicațiile situației României

În cazul României, această a doua explicație este deosebit de relevantă.

Țara are una dintre cele mai reduse rate ale locurilor de muncă vacante din Uniunea Europeană. În primul trimestru din 2026, rata locurilor de muncă vacante a fost de numai 0,55%, față de 2,1% la nivelul UE.

Prin urmare, un nivel redus al șomajului structural nu trebuie interpretat automat ca un semnal că piața muncii românească funcționează mai eficient decât piețele din statele cu rate mai ridicate.

Dacă numărul locurilor de muncă disponibile este redus, există și mai puține situații în care neconcordanța dintre competențele șomerilor și cerințele angajatorilor să genereze un șomaj structural ridicat.

Această particularitate schimbă perspectiva asupra datelor: România nu se confruntă doar cu problema competențelor disponibile, ci și cu dimensiunea insuficientă a cererii de forță de muncă.

Decalajul de șomaj, mult peste media europeană

Imaginea devine mai puțin favorabilă atunci când este analizată cea de-a doua componentă a indicatorului.

Decalajul de șomaj, asociat componentei ciclice și insuficienței cererii agregate de forță de muncă, s-a situat în România la 4,3% din forța de muncă în trimestrul IV din 2025, peste media UE27 de 2,5%.

Practic, dacă șomajul structural indică o problemă relativ redusă de nepotrivire între oferta și cererea de competențe, decalajul de șomaj sugerează că economia nu generează suficiente oportunități de ocupare pentru forța de muncă disponibilă.

Diferența față de alte economii europene este semnificativă.

Malta și Țările de Jos au avut un decalaj apropiat de zero, fiind considerate, în metodologia raportului, în zona ocupării depline. Cipru și Cehia au înregistrat câte 0,6%, iar Germania 0,7%.

La polul opus s-au aflat Spania, cu 7,1%, și Finlanda, cu 7,0%.

România s-a îndepărtat de situația de dinaintea pandemiei

Compararea trimestrului IV din 2019 cu aceeași perioadă din 2025 evidențiază o evoluție diferită a celor două componente ale șomajului.

Componenta structurală a scăzut de la 2,2% la 1,9%, cu 0,3 puncte procentuale.

La nivelul UE27, reducerea a fost ușor mai mare: de la 3,9% la 3,5%, respectiv cu 0,4 puncte procentuale.

Cele mai importante creșteri ale componentei structurale au fost consemnate în Lituania (+0,8 puncte procentuale), Danemarca (+0,7 pp), Belgia (+0,5 pp), precum și Estonia și Malta, cu câte 0,4 pp.

Cehia a fost singurul stat menționat în raport cu o reducere de peste un punct procentual, de 1,2 pp.

În cazul României, evoluția poate fi considerată relativ favorabilă din perspectiva reducerii nepotrivirilor structurale, însă amplitudinea schimbării este modestă.

Problema majoră: decalajul de șomaj s-a amplificat

Mult mai relevantă pentru România este evoluția celei de-a doua componente.

În perioada analizată, decalajul de șomaj a crescut de la 2,7% la 4,3%, ceea ce înseamnă o majorare cu 1,6 puncte procentuale.

Evoluția este diametral opusă celei înregistrate la nivel european. În UE27, indicatorul a scăzut de la 2,8% la 2,5%, cu 0,3 puncte procentuale.

Astfel, România a trecut de la un decalaj de șomaj relativ apropiat de media europeană înainte de pandemie la un nivel care este acum cu 1,8 puncte procentuale peste media UE.

Această deteriorare poate indica faptul că economia românească nu a reușit să transforme suficient creșterea economică și investițiile în noi oportunități de ocupare, în raport cu dimensiunea forței de muncă disponibile.

Evoluții puternic diferite în statele membre

Discrepanțele dintre economiile europene sunt evidente și în dinamica decalajului de șomaj.

Cele mai mari creșteri între T4 2019 și T4 2025 au fost înregistrate în:

• Finlanda: +4,1 puncte procentuale;
• Cehia: +2,1 pp;
• Suedia: +1,9 pp.

La polul opus, unele economii au reușit să reducă substanțial această componentă:

• Grecia: -9 puncte procentuale;
• Spania: -3,7 pp;
• Italia: -3,6 pp;
• Cipru: -2,7 pp.

Aceste diferențe arată că redresarea piețelor muncii după perioada pandemică nu a fost uniformă la nivel european. Unele economii au absorbit mai eficient forța de muncă disponibilă, în timp ce altele continuă să se confrunte cu o cerere insuficientă.

Ce transmit datele pentru economia României

Pentru România, datele Eurostat transmit un mesaj mai nuanțat decât ar sugera simpla poziționare în clasamentul șomajului structural.

Problema principală nu pare să fie, în acest moment, amploarea nepotrivirii dintre competențele disponibile și cererea angajatorilor, ci dimensiunea redusă a cererii de forță de muncă.

Rata foarte scăzută a locurilor de muncă vacante susține această interpretare. Într-o economie în care companiile recrutează într-un ritm mai redus, șomajul structural poate rămâne scăzut chiar dacă există probleme privind calificarea, mobilitatea sau distribuția geografică a forței de muncă.

Pentru mediul de afaceri, implicația este importantă: creșterea ocupării nu depinde exclusiv de formarea profesională a populației, ci și de capacitatea economiei de a genera investiții, proiecte și locuri de muncă noi.

În acest context, investițiile productive, infrastructura, dezvoltarea regională și creșterea competitivității companiilor devin factori esențiali pentru reducerea decalajului de șomaj.

Concluzie

România are, statistic, una dintre cele mai mici componente structurale ale șomajului din Uniunea Europeană, dar acest rezultat trebuie interpretat cu prudență. Un șomaj structural redus coexistă cu un decalaj de șomaj de 4,3%, semnificativ peste media europeană, și cu una dintre cele mai mici rate ale locurilor de muncă vacante din UE.

Imaginea de ansamblu sugerează că piața muncii din România nu este dominată în primul rând de lipsa competențelor potrivite, ci de o cerere insuficientă pentru forța de muncă disponibilă. Pentru economia românească, provocarea următorilor ani va fi, prin urmare, nu doar să pregătească oameni pentru locurile de muncă existente, ci să creeze suficiente locuri de muncă productive, bine plătite și distribuite regional pentru a absorbi forța de muncă disponibilă.