Național
România și Bulgaria vor să reia proiectul Hidrocentralei Turnu Măgurele-Nicopole, inițiat în perioada socialistă
Compania Națională de Electricitate din Bulgaria (NEK) și Hidroelectrica din România au reluat un proiect vechi din perioada comunistă de construire a unei centrale hidroelectrice comune pe Dunăre, între localitățile Nicopole din Bulgaria și Turnu Măgurele din România, conform declarațiilor ministrului bulgar al Energiei, Rumen Radev, făcute la data de 14 februarie și preluate de presa bulgară
La data de 14 februarie, ministrul bulgar al Energiei, Rumen Radev, a anunțat că Compania Națională de Electricitate din Bulgaria (NEK) și Hidroelectrica din România au reluat un proiect mai vechi din perioada comunistă privind construirea unei centrale hidroelectrice comune pe Dunăre. Acest proiect vizează amplasarea centralei între localitățile Nicopole din Bulgaria și Turnu Măgurele din România și a fost confirmat prin declarațiile ministrului, fiind preluate ulterior de presa bulgară
În esență, Complexul Hidrotehnic implică implementarea următoarelor elemente:
- Două centrale hidroelectrice identice ca echipare și putere, situate pe malul stâng al Dunării, aparținând României, respectiv pe malul drept, aparținând Bulgariei.
- Două stații de conexiuni, una pe malul stâng și cealaltă pe malul drept, conectate între ele printr-o linie electrică aeriană care traversează fluviul Dunărea.
- Două ecluze pentru navigație, împreună cu construcțiile asociate, una pe malul stâng și cealaltă pe malul drept.
- Baraje deversoare de beton, amplasate pe ostrovul Pavel de pe malul stâng, atât pentru partea română, cât și pentru partea bulgară, pentru evacuarea apelor mari ale Dunării.
- O ecluză de viteză și două scări pentru pești.
- Baraje nedeversoare care închid frontul de retenție între uvrajele de beton din frontul de retenție și barajul de pământ care face legătura cu malul înalt.
- Proiectul inițial includea, de asemenea, construirea a două poduri peste baraje, având în vedere traversarea nodului hidrotehnic printr-un pod suprapus cu cale ferată dublă și drum tehnologic la primul nivel, precum și autostradă cu două benzi pe sens și trotuare la nivelul al doilea, conform descrierilor din proiect.
Două posibile amplasamente sunt luate în considerare pentru viitorul complex hidroenergetic. Primul, situat la KM D 580 + 650, este deja în stadiul de lucrări începute, în timp ce cel de-al doilea se află câțiva kilometri în aval, la KM 587 + 260.
Care dintre aceste amplasamente ar trebui să fie selectat?
Amplasamentul de la KM D 580 + 650 a fost analizat în perioada 1970-1980 din diverse motive, printre care se numără cantități minime de lucrări necesare, încadrarea favorabilă în condițiile geologice existente și condiții optime de scurgere hidraulică. De asemenea, datorită lucrărilor deja demarate în acest amplasament, inclusiv închiderea brațului secundar al Dunării, infrastructura de pe malul românesc, drumul de acces la șantier și alte lucrări, precum și finalizarea soluțiilor comune cu partea bulgară în cadrul proiectului tehnic în 1978, acest amplasament este sugerat pentru a fi continuat în discuțiile dintre cele două părți.
Pe de altă parte, reluarea discuțiilor pentru noul amplasament (la KM D 587+260) implică obținerea de noi date geologice și topografice, colaborarea extinsă cu proiectanții bulgari într-o nouă configurație a nodului hidrotehnic și construcția unei infrastructuri care să lege întreaga incintă faza I la malul bulgăresc al Dunării. Aceasta ar implica, de asemenea, construcția unui pod cu deschideri mari (similar podului Calafat – Vidin) pentru accesul muncitorilor, materialelor și utilajelor de pe malul românesc în incinta de execuție, asigurând navigația pe toată durata fazei I. În comparație cu amplasamentul de la KM D 580 + 650, acest pod de mari deschideri nu este necesar pe toată durata execuției în cazul fiecărei părți (română sau bulgară), reducând astfel costurile.
În ceea ce privește producția de energie, hidrocentrala de pe partea românească a primului amplasament, analizat în perioada comunistă, ar avea 12 turbine, cu o putere instalată de 420 MW, generând o producție medie anuală de 2,21 GWh de electricitate. Investiția totală pentru partea română este estimată la 2,57 miliarde de euro. Cel de-al doilea amplasament, deși mai ieftin, ar produce mai puțin, având o producție medie anuală de 1,94 GWh, dar cu o investiție totală redusă de aproximativ 2,09 miliarde de euro pentru partea română.
Indiferent de amplasamentul ales, se estimează că realizarea complexului hidrotehnic va dura opt ani.
