Taxa de 2% pe cifra de afaceri pentru bănci poate avea repercusiuni asupra ratei populației

Taxa de 2% pe cifra de afaceri pentru bănci poate avea repercusiuni asupra ratei populației. Această măsură poate conduce la o reducere a impozitului colectat de către stat și la creșterea costurilor împrumuturilor acordate de bănci

Cheltuielile aferente provizioanelor sunt deductibile atât din cifra de afaceri a băncilor, cât și din profitul brut. În situații economice dificile, instituțiile financiare vor majora costurile cu provizioanele, determinând o dublă diminuare a sumelor care vor ajunge la stat, atât din impozitul pe profit, cât și din cifra de afaceri.

Pentru a gestiona apetitul acționarilor pentru dividende, băncile pot recurge la eliberarea de capitaluri și pot exercita presiune pentru creșterea dobânzilor la titlurile de stat. Este posibil ca nivelul creditului să rămână la cotele actuale, deja în descreștere, iar dobânzile la depozite să rămână sub nivelul inflației.

După introducerea noilor taxe de 2% pe cifra de afaceri, conform definiției din FINREP, băncile caută soluții pentru a acoperi eventualele pierderi. Acestea pot adopta diverse strategii, de la majorarea costurilor produselor bancare, la creșterea dobânzilor pentru titlurile de stat, până la ajustări contabile cu privire la provizioane și eliberarea de capitaluri.

În prezent, fiecare bancă își analizează propria strategie în funcție de obiectivele pe piață. Este important de menționat că nu pot oferi declarații oficiale cu privire la posibile creșteri de dobânzi sau comisioane, deoarece aceasta ar putea fi considerată o influență asupra pieței conform regulilor de concurență.

Datorită naturii acestei taxe, care afectează activitatea generală a băncii, nu există o corelație directă între acest cost suplimentar și prețul specific al unui produs sau serviciu bancar. Băncile vor adopta probabil două abordări: una oportunistă, mai des întâlnită la băncile mari, și alta obiectivă, motivată de nevoi reale, mai des întâlnită la băncile medii și mici. Este posibil ca băncile să solicite BNR ajustări în politicile referitoare la evaluarea riscurilor în calculul indicatorilor de risc.

În prezent, băncile din România dispun de capital excedentar (Tier 1: 20% în România comparativ cu media internațională de 14%). Astfel, acestea pot elibera capital propriu (rezerve, dividende etc.), ceea ce va reduce obiectivele de profit. Chiar dacă apare un cost suplimentar, ROE poate fi menținut sau îmbunătățit prin scăderea Tier 1.

Băncile mari pot avea explicații “convingătoare” pentru majorarea marjelor de profit la anumite produse, în special cele cu prețuri competitive în trecut (pachete de cont curent și credite ipotecare). Acestea pot justifica, de asemenea, reducerea unor costuri, cum ar fi dobânzile la depozite și costurile cu personalul. În schimb, băncile medii și mici, care întâmpină deja dificultăți în obținerea unui ROE satisfăcător, vor trebui să găsească soluții pentru a compensa acest cost suplimentar.

Este important de menționat că toate băncile își vor justifica deciziile prin deteriorarea mediului economic din cauza noilor taxe, ceea ce va afecta calitatea portofoliului de credite (provizioane mai mari) și va duce la o reducere a creditelor noi. Aceasta va genera provizioane mai mari și, implicit, profituri mai mici, rezultând un impozit pe venit redus.

În concluzie, impactul taxei de 2% asupra clienților băncilor va fi marginal, iar comportamentul acestora va rămâne asemănător cu cel din ultima perioadă (puține credite noi, concentrate mai ales pe clienții corporate, dobânzi la depozite relativ reduse și marje de profit relativ mari). Cu toate acestea, măsura poate avea repercusiuni mai degrabă asupra Ministerului Finanțelor, generând un efect de tip bumerang, decât să se reflecte direct în costurile pentru clienți. Băncile pot adopta strategii care să abordeze ambele aspecte simultan.

De asemenea, această măsură va influența competiția între băncile mari și cele mici. Băncile mai mici sunt dezavantajate de taxa de 2% pe cifra de afaceri, iar acest lucru ar putea duce la apariția unui număr mai mare de bănci disponibile pentru vânzare. Consolidarea sistemului bancar local va continua, dar odată cu aceasta va dispărea și concurența. Efectele acestor politici vor deveni vizibile în timp, nu imediat.